Am profitat de aceasta fotografie oferită prin amabilitatea partenerilor noştri de la Arhivele Naţionale Timiş pentru a vă supune atenţiei câteva repere despre cartierul Iosefin din Timişoara.
Iosefinul, numit inițial Maierele Vechi, a fost proiectat de la început ca un sat de coloniști germani, pe de-o parte și de alta a Canalului Bega. Casele aveau grădini luxuriante, folosite de burghezii din Cetate drept refugii. În 1744 primește aprobarea de înființare, iar după a doua sa vizită în Banat, în 1773, împaratul Iosif al II-lea de Habsburg acceptă ca acest cartier să îi poarte numele. Pe malul Begăi se construiesc mori, Fabrica de Țigări, în 1846, cea mai veche din România de azi, fabrica de ciocolată (actuala Kandia), cea de pălarii, uzina de apă industrială.
Construit inițial lângă Cetatea Fortificată, Iosefinul era separat de zidurile grele ale cetății și s-a dezvoltat de unul singur, cu ajutorul Canalului Bega, pe care se transporta marfa, și in jurul gării. Astăzi, limita dintre cartiere nu mai există, zidurile fiind demolate la sfârșitul secolului al XIX-lea.
Poarta de intrare a cartierului
Poarta de intrare a cartierului Iosefin este astăzi Podul Traian, spre Piața Maria. Clădirile de aici au fost construite după 1890, când s-au ridicat interdicțiile militare pentru că nu se mai considera că cetatea Timișoarei avea importanță strategică. Iosefinul vechi se întinde din „Sinaia” sau Piața Kuttel, unde este Biserica Ortodoxă, construită între anii 1931-1936. Casele scunde alternează cu cele înalte, amplasate în stil german, cu plan rectangular și culori variate.
Piața Maria și-a luat numele de la Monumentul Fecioarei Maria, ridicat pe locul unde se spune că a fost pus pe un scaun înroșit în foc și ars de viu, Gheorghe Doja.
Legenda spune că în momentul torturii, călugării care intonau imnuri au văzut pe cer chipul Sfintei Marii și după aceea, ei au decis sa ridice pe acel loc, o statuie din lemn.
Aceasta a fost înlocuită, la începutul secolului trecut, cu statuia Sfintei Marii, din marmură de Carrara, proiectată de arhitectul László Székely. În ianuarie 2012, statuia cioplită în 1906 din marmură de Carrara, care era adăpostită într-o capelă în stil romanic, a fost trântită la pământ și deteriorată de un tânăr, rămas neidentificat.[1]
Piața Maria a jucat un rol important în istoria Timișoarei. De la casa parohiala reformată a pornit în 1989, Revoluția Română.
Clădiri importante
- Biserica Ortodoxă din Iosefin, construită între anii 1932 – 1936, arhitectura fiind inspirată de Sfânta Sofia.
- Biserica Romano-Catolică din Iosefin, construită în 1774, în stil baroc, are în curte cea mai veche statuie din piatră a Sfântului Ioan Nepomuk (1723).
- Biserica Notre Dame, aparținea Mănăstirii călugărițelor din ordinul Notre Dame, construita la sfarsitul secolului al XIX-lea.
- Clădirea Colegiului Bănățean și a Liceului Sârbesc au fost construite de Episcopia Romano-Catolică, pentru Ordinul Calugărițelor Notre Dame.
- În actualul Liceu Sârbesc erau locuințele măicuțelor, în școala generală de alături erau cantina și internatul, iar clădirea actualului Colegiu era Școala de Fete. În 1948, toate au fost confiscate de comuniști, iar măicuțele au părăsit mănăstirea. Clădirile au fost retrocedate
- Episcopiei Romano-Catolice în urmă cu câțiva ani.
- Palatul Băncii de Economii se afla la intersecția Bulevardelor Tinereții și General Ion Dragalina, și a fost conceput pentru Banca de Economii Timișoara, Filiala Iosefin, înființată în 1880. De-a lungul timpului a găzduit diferite magazine.
- Gara de Nord era numită Josefstadter Bahnhof sau Jozsefvaros Indohaz, iar clădirea veche a fost ridicată între anii 1897-1899. Prima linie de cale ferata a fost construită în 1858, unind Timișoara de Baziaș. După instaurarea administrației românești, gara primește numele de Gara Domnița Elena.
- După bombardamentele din al Doilea Război Mondial, gara a fost refacută după planurile inițiale, însă în anii ‘70, dupa modernizarea instalațiilor a fost modelată în forma actuală.
- Sinagoga din Iosefin, lăcaș de cult al evreilor ortodocși din Timișoara, edificat în anul 1910.
- Turnul de apă din Iosefin a fost construit în 1914, fiind perechea celui din Fabric, ridicat cu doi ani mai devreme. După lucrările de canalizare, au fost construite la capetele rețelei de distribuție și au servit pentru compensarea consumului maxim din cursul zilei.
- Podul de fier leagă astăzi străzile Ady Endre și Andrei Mureșanu, iar multe dintre ghidurile turistice publicate cu ani în urmă menționează că a fost proiectat de însuși Gustave Eiffel, constructorul faimosului turn din Paris. De fapt, acest pod a fost construit în perioada Primului Război Mondial (1913) prin refolosirea structurii metalice a podului Hunyadi, care se afla în fața Palatului Societății de Hidroalimentări Timiș-Bega, din cartierul Iosefin.
- Casa cu Ancoră se afla chiar înaintea podului ce duce spre gară și a fost construită pe locul primei căpitanii a Portului Timișoara, în 1755.
- sursa foto Colecţia de fotografii a Arhivelor Judeţene Timiş
sursa text www.wikipedia.ro
