Indiferent de p
ropaganda care incearca sa ne inoculeze ideea ca regimul comunist a fost necontestat timp de jumatate de veac sau ca traiul sub dictatura a fost considerabil mai bun, faptele oamenilor care au trait in acele vremuri spun o cu totul alta poveste.
Cu Revolutia Ungara in plin avant, studentii timisoreni se pregatesc sa-si prezinte principalele nemultumiri reprezentantilor puterii comuniste.
Cei mai importanti delegati au fost Coriolan Dragulescu, adjunctul ministrului invatamantului, Petre Lupu – in calitate de membru al Comitetului Central al PMR si Ilie Verdet, membru supleant.
Desi intalnirea urma sa aiba loc intr-un amfiteatru al Facultatii de Mecanica, el s-a dovedit mult prea mic pentru numarul mare de studenti. Peste 1.200 au participat, aproape un sfert din numarul total al celor inscrisi in facultatile timisorene.
Promisiuni incalcate
Petre Lupu i-a asigurat ca-si pot spune pasurile fara repercursiuni. Studentii au preluat initiativa si au adus in discutie problema prezentei trupelor sovietice in tara, a controlului economic instaurat prin sovromuri, a lipsei libertatii cuvantului si a presei, a politicilor economice schiloditoare, a programei doctrinare si a lipsurilor de tot felul in universitati.
Dupa cateva ore, delegatii se retrag promitand ca vor reveni la discutii pe data de 2 noiembrie. Studentii erau hotarati ca, daca pana pe 2 noiembrie nu se primea un raspuns cu privire la cererile lor, sa iasa in strada.
La nici o ora de la sfarsitul discutiilor, trupele Securitatii descind in forta si au loc arestari in masa. Incarcerarile au continuat de-a lungul noptii de 30 catre 31 octombrie.
Proteste violente in strada
Situatia s-a vrut controlata de un comandament general proaspat infiintat, insa acest lucru nu a impiedicat ca in dimineata zilei de 31 octombrie 1.000 de studenti sa iasa si sa protesteze fata de arestarea colegilor lor, conducatorii miscarii de strada fiind studentii Gheorghe Pacuraru si Octavian Vulpe.
Pana si elevii de liceu au iesit sa protesteze, in semn de sustinere. Situatia degenerase intr-o asa masura incat suprimarea Timisoarei ca centru universitar devenise imperativa pentru autoritati daca manifestarile continuau.
Planuri de revolte in alte centre universitare
Comandamentul, care ii avea in componenta pe Nicolae Ceausescu, secretar al Comitetului Central al PMR, Emil Bodnaras, membru al Biroului Politic, Leontin Salajan, ministrul Fortelor Armate, si Alexandru Draghici, ministrul Afacerilor Interne, fusese autorizat sa deschida focul asupra protestatarilor daca nu puteau fi opriti.
Deja focarul revoltelor se extinsese in Iasi, Targu-Mures, Cluj si Bucuresti.
Desi protestele programate pe 5 noiembrie in Bucuresti au fost preintampinate de autoritati, care au umplut Piata Universitatii de militari si de trupe ale Securitatii, studentii inca erau decisi sa iasa in strada pe 15 noiembrie, cand sperau ca macar o parte din populatia Capitalei sa li se alature.
In Timisoara, tinerii care au iesit in strada au fost incercuiti la Catedrala Mitropolitana de fortele de ordine.
Ei au fost batuti cu pumnii si picioarele, cu bastoanele si paturile armelor si au fost avertizati cu focuri de arma, dupa care cu totii au fost urcati in camioane.
Un numar mare de studenti s-au baricadat in propriile camine. Gloantele au inceput sa suiere si pe langa geamurile lor, fapt ce i-a facut si mai indaratnici. A fost nevoie de interventii in forta pentru a-i captura. Facultatile au inceput a fi pazite de blindate si militari.
Timisoara este invinsa
Pana pe 4 noiembrie jumatate din numarul total al studentilor timisoreni au fost arestati si dusi la o tabara militara din Becicherecul Mic, ca peste 800 sa fie in continuare retinuti pentru anchete ulterioare.
Cei care erau eliberati au fost obligati sa semneze declaratii prin care se dezavuau de miscarea de protest pentru a li se permite sa continue facultatea. Multi nu au vrut sa le iscaleasca asa ca au fost torturati si batuti pana cand au fost convinsi.
Capitala cade
O lovitura puternica de moral pentru aceste miscari a fost interventia militara a Uniunii Sovietice in Ungaria si, chiar daca pana la acea data manifestatiile fusesera oprite in Timisoara, la Bucuresti nu se renunta la protestul programat pe data de 15 noiembrie.
Insa autoritatile au actionat decisiv si au operat arestari masive in randurile studentilor, punand mana si pe conducatorii lor, Alexandru Ivasiuc si Mihai Victor Serdaru. Gheorghe Enoiu s-a ocupat personal de batai si cel putin un student este ucis.
Principalii organizatori ai protestelor din Timisoara au fost judecati separat si au primit ani grei de inchisoare. Un numar insemnat de studenti bucuresteni au impartasit aceeasi soarta.
Chiar si asa cu greu s-au putut controla sentimentele adanci de ostilitate fata de regimul comunist.
Desi tinerii timisoreni si-au vazut viata distrusa infundand puscariile sau fiind exmatriculati din facultati, rasplata a fost sa vada cum treizeci de ani mai tarziu, in aceeasi Timisoara, incepeau revoltele care aveau sa duca la prabusirea dictaturii.
sursa www.ziare.com
