Cu aproape 200 de ani în urma odată cu începerea modernizării malurilor râului Bega (fiind primul canal navigabil din ţară cu o lungime de 44 km pe teritoriul ţării noastre şi 72 km pe teritoriul Serbiei) şi introducerea sa în circuitul navigabil, în Timişoara existau peste 70 de poduri care împânzeau numeroasele braţe al răului, ce traversa diferitele zone ale oraşului.În zilele noastre au mai rămas doar 14, unele doar lucrări de artă funcţionale fără o arhitectură deosebită altele adevărate monumente arhitecturale ce ne aduc aminte de vremurile când esteticul şi armonia îşi aveau un loc aparte în arhitectura oraşului, motiv pentru care Mică Viena putea fii uşor denumită ca „oraş al podurilor”.
Până la sfârşitul secolului XIX toate podurile erau executate din lemn, abia în 1891 se începe construirea unui pod pe structură metalică acesta fiind Podul Ancora de Aur fiind primul pod rutier deschis circulaţiei publice din întregul Bazin Carpatic construit din oţel turnat. Podul a primit denumirea de la clădirea care se afla în vecinătatea sa, cafeneaua Ancora de Aur. Podul face legătura între Gară Mare şi Cetate. După primul război mondial podul a primit denumirea de Podul Ştefan cel Mare, iar în anul 1956 datorită intensificării traficului, cât şi a tonajului mărit pe care trebuie să îl suporte podul este demolat şi reconstruit din beton armat.
Un pod de o însemnătate deosebită, aproape neschimbat din punct de vedere al arhitecturi este Podul Decebal sau cum a fost denumit iniţial Podul Aleea Parcului, construit între anii 1909-1910 odată cu schimbarea cursului râului Bega. Este poarta de intrare în Cartierul Fabric şi este realizat în stil secession ca şi clădirile din vecinătatea să. O particularitate a acestei construcţii este faptul că a fost considerat la aceea vreme podul cu cea mai mare deschidere din Europa şi premiat la expoziţia internaţională de la Paris din 1910, construcţia fiind singura care a mai rămas neschimbată de mai bine de 100 de ani.
Podul de Fier este unul din cele mai frumoase poduri ale oraşului ce aduce un uşor iz romantic fiind cunoscut şi sub denumirea de Podul Eiffel, din cauza unei legende care se transmite de generaţii şi anume că ar fi fost construit având la bază un desen al renumitul Gustave Eiffel. Construcţia a fost terminată în anul 1917 realizat din componentele unui alt pod (Podul Hunyadi), dar din cauza înălţimii sale a fost folosit doar pentru trafic pietonal.
Podul Modos singurul pod de cale ferată din Timişoara datează din secolul XIX dar a fost refăcut în 1935 iar în 1980 i s-a refăcut structură metalică. Din 1932, calea ferată Timişoara – Bazias, care străbătea Elisabetinul şi traversa Bega pe un pod de lemn în aval de Podul Episcopal, prin parcul din spatele Catedralei, a fost mutată pe Podul Modos.
Podul Traian sau Podul de la Maria face legătura între cetate şi Cartierul Elisabetin. Iniţial a fost construit un pod de lemn care în 1871 a fost înlocuit cu unul din fier. Podul actual a fost proiectat 1911, de ing. Károly Lád, arhitect Elemér Wachtel, terminat din cauza războiului abia în 1916. Arhitectura părţii superioare a podului corespunde începutului perioadei stilului Art Deco. Mijlocul bulevardului care traversează podul constituie graniţa istorică între cartierul Elisabetin în stânga şi Cartierul Iosefin în dreapta.
Podul Mihai Viteazul său podul de la turbină a fost construit în 1909 şi din perioada interbelică este traversat de tramvaie.In 1981 este refăcut, dar din vechiul pod se mai păstrează doar cele patru basoreliefuri de la capetele podului. Basoreliefurile reprezintă o tânără ţinând stema oraşului, un morar cu sacul de făină, un nisipar încărcând o barcă şi un tăbăcar.
Asemănător cu podul Mihai Viteazul este şi podul Dacilor construit în aceiaşi perioadă, cel care face legătura între Piaţa Traian şi Piaţa Badea Cartan, refăcut şi el din temelii în 1989 dar din păcate nu s-a păstrat nimic din arhitectura care împodobea podul de alata dată.
Aşadar singurele construcţii care mai păstrează şi azi simbolistica arhitecturală de altă dată sunt podurile Decebal (Băile Neptun), Episcopal (B-dul Mihai Viteazul), Traian (Podul de la Maria) şi Podul Metalic (Podul Eiffel), rămânând adevărate simboluri ale oraşului.
