După ce Înalta Curte de Casație și Justiție a respins definitiv recursul formulat împotriva raportului Agenției Naționale de Integritate, Dominic Fritz a ieșit public cu un mesaj în care se declară victima unui sistem care, spune el, îl atacă nu pentru greșelile sale, ci pentru ceea ce reprezintă politic.
Primarul Timișoarei susține că va contesta decizia la CEDO și afirmă că interdicția de a candida până în 2030 este o sancțiune nedreaptă. În mesajul său, Fritz insistă că semnătura pusă pe documentul care a stat la baza dosarului era „inutilă” și „fără valoare juridică”, deoarece PUZ-ul fusese elaborat anterior mandatului său și semnat deja de fostul primar.
Doar că aici apare întrebarea esențială, pe care Dominic Fritz continuă să o ocolească. Dacă semnătura sa nu avea nicio valoare juridică, de ce a mai fost pusă? Iar dacă semnătura era necesară procedural, chiar și formal, atunci participarea sa la emiterea actului administrativ există.
Exact asta au reținut ANI și instanțele de judecată. În esență, conflictul de interese reținut în cazul lui Dominic Fritz pornește de la relația financiară cu Răzvan Negrișanu, persoană care împrumutase campania electorală a actualului primar cu 25.000 de lei. Potrivit ANI, Fritz a participat la emiterea unui act administrativ care putea genera un beneficiu pentru creditorul său.
ÎCCJ a subliniat clar că în materia conflictului de interese nu este necesar să existe mită, prejudiciu concret sau corupție dovedită. Este suficientă existența unui interes personal ori patrimonial susceptibil să afecteze imparțialitatea exercitării funcției publice.
Cu alte cuvinte, discuția nu este despre averi ascunse, șpăgi sau lux, așa cum încearcă Fritz să sugereze când vorbește despre „apartamente, ceasuri și mașini” pe care ANI nu le-ar vedea. Discuția este despre obligația de abținere.
În postarea sa, liderul USR merge mai departe și sugerează că ar fi victima unei hărțuiri judiciare și a unor jocuri politice. Este o acuzație gravă, dar până în acest moment nu a prezentat public nicio probă concretă care să susțină existența unor presiuni asupra instanțelor sau lipsa imparțialității judecătorilor.
Dincolo de retorica politică, cazul rămâne simplu. Nu despre USR. Nu despre protestele din 2017. Nu despre cine sunt „dușmanii justiției”. Ci despre o regulă elementară pe care orice demnitar ar trebui să o respecte. Când există un interes personal sau patrimonial, te abții. Iar aceasta rămâne întrebarea de care Dominic Fritz pare să fugă și astăzi.
De ce nu s-a abținut de la semnătură?
