Criza gunoaielor din Timiș nu a apărut din senin. A fost provocată deliberat de Polaris, operatorul care a decis să oprească primirea deșeurilor în stațiile de transfer, deși încasase banii de la oamenii care plătesc lunar taxa de salubrizare. Fără anunț, fără justificare reală, fără respectarea contractului.
Este aceeași schemă veche. Când operatorii vor să forțeze administrația, blochează o parte din sistem și așteaptă ca autoritățile să cedeze. De data aceasta însă, Consiliul Județean n-a mai acceptat presiunea.
Totul s-a spus pe față în ședința CJ din marți, 2 decembrie, când Alfred Simonis a explicat public, cu documentele în față, cum a fost construită criza. Momentul-cheie a venit când liderul consilierilor USR din CJ Timiș, Nemeth Zoltan, a încercat să justifice votul împotriva rezilierii contractului Polaris, susținând că „nu are toate informațiile”.
Atunci Simonis i-a răspuns direct, pe înțelesul tuturor: „Domnule Nemeth, sunteți jurist, avocat. Polaris spune că nu are contract cu Eco Serv, dar timp de 40 de zile le-a dus deșeurile pe proces-verbal, a luat facturile, le-a acceptat, iar după scadență a început să le conteste. Vi se pare normal să nu mai ridice gunoiul din stradă pentru asta?!”.
Replica aceasta a dezbrăcat complet argumentul USR. Polaris a predat deșeurile, a acceptat facturile, a încasat banii de la oameni și, când a venit momentul plății, a inventat o scuză. În niciun serviciu public din lume nu îți permiți să oprești activitatea pentru a-ți regla conflictele comerciale.
Simonis a mers mai departe, explicând pe limba oamenilor ce ar fi însemnat ca CJ să accepte logica USR: „Noi ar fi trebuit să zicem da, duceți gunoiul cât vreți, încasați cât vreți, iar noi să plătim încă o dată transportul, ca voi să faceți milioane de lei profit anual.”
În câteva propoziții simple, a arătat că USR nu apăra interesul comunității, ci poziția absurdă a operatorului. Votul USR a fost împotriva rezilierii. Nu abținere, nu rezervă, ci un vot explicit împotriva închiderii unui contract încălcat grav. Iar justificarea lor, „nu avem toate informațiile”, s-a prăbușit instant în fața documentelor deja publice și discutate.
Simonis a arătat și frustrarea pe care orice om normal o simte când vede administrația județeană stingând incendii provocate de alții, în timp ce unii aleși stau pe margine și dau lecții. „Se stă pe margine și se uită toată lumea cum Consiliul Județean salvează situația, de parcă gunoaiele sunt ale mele. De parcă primarii nu au nicio responsabilitate. De parcă firma care a făcut praf depozitele ar fi a mea. Am fitilul lung, dar încep să obosesc.”
În final, CJ Timiș a luat decizia pe care situația o impunea. Contractul a fost închis instant, cu efect imediat, exact cum prevede legea când operatorul nu își face treaba. Garanția va fi reținută, penalitățile aplicate, prejudiciile recuperate integral.
Este prima lovitură reală dată mafiei gunoaielor în ultimii douăzeci de ani. Criza a arătat limpede cine lucrează cu acte și cine lucrează cu pretexte. Cine apără comunitatea și cine apără, voit sau nu, operatorul care a provocat blocajul. Iar în ședința de marți, 2 decembrie, diferența a fost vizibilă fără lupă.
Într-un județ obișnuit să se teamă de operatori, Consiliul Județean a decis pentru prima dată să oprească șantajul. Restul este gălăgie politică și mult gunoi lăsat în urmă.
