Anul acesta, filmul românesc a fost la un pas de a bifa prima nominalizare la Oscar din istorie. Din 1966, România a propus 27 de producţii la categoria Cel mai bun film străin, însă extrem de puţine dintre ele au avut, cu adevărat, vreo şansă.
De-a lungul timpului, România a expediat filme peste Ocean inconsecvent şi, de multe ori, pe criterii politice şi nu artistice, motiv pentru care cinema-ul românesc nu a fost niciodată aproape de un Oscar până la „4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile”, al lui Cristian Mungiu. Imensa notorietate oferită de Palme d’Or l-a adus până în pragul Academiei Americane de Film, în 2007. Nu şi mai departe însă, deşi filmul se afla pe primele poziţii în toate predicţiile presei anglo-saxone. Presiunea mediatică a fost atât de mare după ignorarea lui „432”, încât Academia s-a simţit obligată să modifice regulamentul, în speranţa că va revigora o categorie de care s-a lipit foarte des atributul „prăfuită”.
Alegeri controversate
S-a constatat atunci că media de vârstă a votanţilor depăşea 55 de ani, iar gusturile lor erau destul de bine definite: drame de război, poveşti „de viaţă”, subiecte inspirate din fapte reale. Cu câteva excepţii, preferinţele „academicienilor” s-au dovedit convenţionale şi conservatoare. Însă nici un regulament nu poate schimba gusturile clădite în timp pe o cultură a spectacolului hollywoodian, dovadă faptul că nici „După dealuri” n-a terminat cursa.
„Parabola sobră şi solicitantă a lui Cristian Mungiu despre corupţia morală şi spirituală e în mod evident o provocare pentru membrii mai conservatori ai ramurii, cei care, de altfel, au exclus în mod controversat filmul «4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile», în 2007”, anticipau zilele trecute criticii publicaţiei online Hitfix.com.
În schimb, printre cele cinci finaliste se află şi o „Afacere regală”, de Nikolaj Arcel, un film de epocă primit cu reacţii amestecate de critică şi considerat unul dintre cele mai slabe producţii din listă. Celelalte sunt „Amour” (regia Michael Haneke) – câştigătorul aproape cert al secţiunii, „War Witch”, de Kim Nguyen, drama unei fetiţe africane răpite de acasă pentru a deveni soldat, „Kon-tiki”, inspirat din călătoria legendară a unui etnograf norvegian în Oceanul Pacific, pe o plută, şi „No”, drama politică a lui Pablo Larrain despre un plebiscit susţinut în timpul dictaturii lui Pinochet.
Nicolaescu, propus de cinci ori
Dincolo de preferinţele comitetelor, filmul românesc a avut rareori şanse, cu adevărat, la o statuetă. În 85 de ani de Oscaruri, doar 27 de filme au fost propuse – primul în 1966, „Răscoala”, de Mircea Mureşan -, iar de pe listă lipsesc producţii importante, ca „Reconstituirea” lui Lucian Pintilie. 11 dintre ele au fost expediate în timpul comunismului şi sunt, în mod vizibil, alegeri dictate de Partid – majoritatea sunt filme istorice, patru dintre ele regizate de Sergiu Nicolaescu. Iniţial, misiunea de a propune filme la Oscar i-a revenit RomânieiFilm, apoi Centrului Naţional al Cinematografiei.
Nicolaescu are cele mai multe filme trimise – cinci: „Mihai Viteazul” (1971), „Osânda” (1976), „Ciuleandra” (1985), „Noi, cei din linia întâi” (1986) şi „Orient Express” (2004). Nici unul dintre ele poate cu excepţia lui „Mihai Viteazul”, nu avea cum să intre în calculele Academiei. Nici după Revoluţie gama n-a fost mai ofertantă, cu filme ca „Faimosul paparazzo” al Nicolae Mărgineanu sau „Pepe şi Fifi”, de Dan Piţa. Cinci regizori români au avut parte, până acum, de mai mult de o propunere: Lucian Pintilie, Mircea Daneliuc, Nicolae Margineanu, Nae Caranfil şi Cristian Mungiu.
În plus, eforturile instituţiilor autohtone se încheiau odată cu expedierea filmelor peste Ocean, însă acestea ar fi avut nevoie de campanii intense şi costisitoare de marketing pentru a genera discuţii şi a intra în atenţia Academiei. Majoritatea filmelor care au sfârşit prin a fi nominalizate fie au luat premii importante în festivaluri – „Amour” are un Palme d’Or – fie au beneficiat de un lobby excelent din partea distribuitorului american, ceea ce nu s-a întâmplat până la „432”. Majoritatea au rămas uitate pe o listă cu alte peste 60 de filme în diferite limbi, ceea ce explică de ce Oscarul a rămas, pentru multă vreme, o ţintă de neatins pentru cinema-ul românesc.
„Este greu să faci filme care promovează ideea unei cinematografii diferite de cea mainstream şi să iei un Oscar. Cred că este corect să acceptăm deciziile unei asemenea competiţii, cu condiţia ca filmul să fi fost văzut de votanţi. Ceea ce mă preocupă este faptul că România face propuneri la categoria Cel mai bun film într-o limbă străină, dar nu are niciodată bugetul sau abilitatea de a promova acel film într-o manieră profesionistă”,sublinia Cristian Mungiu într-un interviu pentru „Entertainment Weekly”. În termeni de marketing şi de imagine pentru regizorul respectiv – mai ales în Statele Unite -, un Oscar este un cadou de neînlocuit.
În termeni de calitate, însă, trofeul oricăruia dintre festivalurile Cannes, Berlin, sau Veneţia cântăreşte mult mai greu.
Lista propunerilor României la Oscar de-a lungul timpului
2012 „După dealuri” – Cristian Mungiu
2011 „Morgen” – Marian Crişan
2010 „Eu când vreau să fluier, fluier” – Florin Şerban
2009 „Poliţist, adjectiv” – Corneliu Porumboiu
2008 „Restul e tăcere” – Nae Caranfil
2007 „4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile” – Cristian Mungiu
2006 „Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii” – Cătălin Mitulescu
2005 „Moartea domnului Lăzărescu” – Cristi Puiu
2004 „Orient Express” – Sergiu Nicolaescu
2002 „Filantropica” – Nae Caranfil
1999 „Faimosul paparazzo” – Nicolae Mărgineanu
1998 „Terminus paradis” – Lucian Pintilie
1996 „Stare de fapt” – Stere Gulea
1994 „Pepe şi Fifi” – Dan Piţa
1993 „Patul conjugal” – Mircea Daneliuc
1990 „De ce trag clopotele, Mitică?” – Lucian Pintilie (Notă: Retras; din cauza unei greve, copia nu a ajuns)
1989 „Cei care plătesc cu viaţa” – Şerban Marinescu
1986 „Noi, cei din linia întâi” – Sergiu Nicolaescu
1985 „Ciuleandra” – Sergiu Nicolaescu
1984 „Glissando” – Mircea Daneliuc
1983 „Întoarcerea din iad” – Nicolae Mărgineanu
1976 „Osânda” – Sergiu Nicolaescu
1973 „Veronica” – Elisabeta Bostan, Jorge Esma
1971 „Mihai Viteazul” – Sergiu Nicolaescu
1969 „Răutăciosul adolescent” – Gheorghe Vitanidis
1968 „Columna” – Mircea Drăgan
1966 „Răscoala” – Mircea Mureşan
sursa: adevarul.ro
