STPT deține ateliere proprii de reparații, dotate cu gropi de vizitare, rampe, elevatoare și utilaje de specialitate. Are în subordine mecanici, electricieni și personal de întreținere. Adică tot ce-i trebuie pentru a asigura mentenanța flotei de autobuze. Cu toate acestea, între ianuarie și iulie 2025, Societatea de Transport Public Timișoara a încheiat 12 contracte directe cu firma Paul Trans SRL, toate cu același obiect: reparații și întreținere autobuze.
Valoarea totală? 162.005,69 lei. Procedura? Achiziții directe repetate, toate sub pragul legal, astfel încât să nu fie nevoie de licitație și să nu existe concurență. Explicații? Zero. Totul se face în spatele cortinei, în ritm de combinație: azi 5.000 de lei, mâine 29.000, apoi încă 11.000. Mereu către aceeași firmă, mereu fără justificări publice, mereu la limita legalității. Un sistem bine rodat.
Directorul general Florin Petolea și directorul adjunct Mădălin Dogaru sunt cei care semnează, aprobă și tolerează aceste achiziții repetate, în condițiile în care au la dispoziție mecanici și infrastructură tehnică proprie. În loc să eficientizeze activitatea, aleg varianta comodă – și, aparent, preferată politic – a contractelor către un furnizor agreat. Aceștia sunt numiți politic, fără concurs, și răspund în fapt în fața unei singure persoane: Ruben Lațcău. Nu în fața cetățenilor, nu în fața eficienței, nu în fața legii achizițiilor publice. Iar asta se vede în fiecare factură plătită cu ușurință din bugetul STPT.
În Timișoara, viceprimarul Ruben Lațcău nu doar că ocupă o funcție executivă oficială, ci și exercită o influență disproporționată asupra tuturor direcțiilor și societăților din subordinea Consiliului Local. Practic, este „bossul suprem” al administrației. Totul trece prin el, totul se aprobă cu girul lui. Nu Dominic Fritz este cel care coordonează în mod real structurile publice din oraș, ci mâna sa dreaptă, Lațcău — omul care controlează, intimidează și amenință.
Angajații STPT vorbesc de teroare instituționalizată, presiuni, șantaj administrativ și amenințări directe cu desfacerea contractelor de muncă pentru cei care nu „se aliniază”. Este un model de conducere autoritar, de inspirație veche, dar cu ambalaj nou, marca USR.
Dacă nu te supui, pleci. Dacă întrebi ceva, ești înlocuit. Dacă refuzi, ți se caută nod în papură. Așa funcționează, în realitate, „reforma” lui Lațcău. Sub poleiala digitalizării și a transparenței fluturate în campanie, se ascunde o dictatură locală soft, întreținută cu complicitatea unei conduceri obediente și a unor angajați care se tem pentru locurile lor de muncă.
STPT plătește reparații care ar putea fi făcute cu mâinile propriilor angajați, în halele proprii, pe salarii deja plătite. Dar în loc de eficiență, avem parandărăt pe factură. În loc de transparență, avem combinații tăcute. Iar în loc de responsabilitate, avem un viceprimar cu influență de ministru, care continuă să tragă sforile din biroul său de putere paralelă. Florin Petolea și Mădălin Dogaru semnează, Ruben Lațcău girează, Dominic Fritz zboară. Iar noi plătim.
Vocea Timișului va transmite oficial documentația către Curtea de Conturi Timiș și va solicita poziții publice din partea STPT și a Primăriei Timișoara. Cine tace, își asumă.
Corect jurnalistic ar fi fost sa cereti anterior publicarii punctele de vedere pe care le veti cere dupa publicare (ultimul paragraf).
Nu ne place să deranjăm barosanii in weekend.