În Timișoara administrată de USR, reforma e ca tramvaiul din povești. Toată lumea vorbește despre ea, apar poze frumoase pe Facebook, dar când ajungi în stație constați că nu vine. În schimb, circulă impecabil propaganda, comunicatele și explicațiile sofisticate despre „optimizare”, „eficiență” și „structuri inutile”, spuse pe un ton grav, de parcă cineva chiar ar avea de gând să se apuce de curățenie serioasă.
Când vine vorba de PLMSTF și de Culiță Chiș, reforma devine brusc urgentă, morală și vitală pentru oraș. Direcția e prezentată drept una ineficientă, un moft administrativ, o anomalie care trebuie tăiată rapid pentru binele Timișoarei. Proiectul ajunge în Consiliul Local, cade la vot, iar USR urlă că PSD, PNL și AUR se opun modernizării și țin orașul pe loc. Doar că aici începe ipocrizia. Pentru că, dacă reforma ar fi fost reală și nu din răzbunare, ar fi început exact din altă parte.
De ani de zile, în transportul public funcționează o societate numită SMTT, o structură care nu scoate niciun tramvai pe traseu, nu repară nimic, nu mută un șurub, dar încasează constant un comision din munca STPT. Aproximativ zece la sută, liniștiți, lună de lună, pe motiv de monitorizare și coordonare, adică exact genul de explicație care sună suficient de tehnic încât să nu mai întrebe nimeni ce primește orașul de banii ăștia.
Aici reforma dispare. Nu mai există proiecte de desființare, nu mai există conferințe de presă aprinse, nu mai există discursuri despre optimizare. SMTT nu e o problemă. E un subiect evitat cu grijă, ca un preș murdar sub care s-a strâns prea mult gunoi ca să-l mai ridice cineva fără să se facă de râs.
Și nu vorbim de impresii sau bârfe de colț de stradă. Vorbim de un raport oficial al Camerei de Conturi Timiș, care constată plăți nelegale de peste 41 de milioane de lei din banii transportului public și un prejudiciu estimat la aproape 45 de milioane. Bani care nu au ajuns unde trebuiau, adică în transport, în tramvaie funcționale, în condiții decente pentru oameni, ci s-au plimbat prin structuri și contracte care n-au nicio legătură cu mersul efectiv al orașului.
Pe trasee, realitatea e simplă și o știe oricine iese din casă. Tramvaiele întârzie, aerul condiționat ba merge, ba nu, iar timpii de așteptare sunt explicați cu grafice frumoase și postări optimiste. În schimb, comunicarea merge ceas. Bannere, informări, mesaje pozitive, toate plătite din bani publici, toate menite să explice de ce e normal să mai ai puțină răbdare, pentru că reforma e pe drum. Numai că reforma nu vine nici ea.
Asta e marea minciună frumos ambalată. USR nu taie căpușa sistemului, pentru că e comodă, tace și plătește bine. USR taie selectiv, acolo unde există oameni incomozi, conflicte politice și riscul ca cineva să vorbească prea mult. Structurile care scurg bani fără să deranjeze rămân neatinse, protejate de tăcere și explicații tehnice.
Reforma adevărată ar începe cu SMTT. Cu comisioanele. Cu societățile care nu produc nimic vizibil pentru cetățean. Dar asta ar însemna să deranjezi mecanisme care funcționează perfect pentru administrație și propaganda USR, nu pentru oraș. Așa că e mai simplu să spui că problema e în altă parte și să continui spectacolul.
Până una-alta, timișorenii rămân cu aceleași stații, aceleași întârzieri și aceleași promisiuni reciclate. Tramvaiul nu vine, dar povestea despre reformă merge înainte, unsă bine, din bani publici.
