Ani la rând, USR și-a construit imaginea pe un singur mesaj: integritate, respectarea legii și toleranță zero față de incompatibilități și conflicte de interese. Când ANI constata nereguli la politicieni din PSD sau PNL, verdictul era simplu: legea trebuie respectată, iar funcțiile trebuie părăsite.
Astăzi, aceeași Agenție Națională de Integritate este prezentată drept un instrument politic care „elimină adversarii”. Ce s-a schimbat? Nu legea. Nu atribuțiile ANI. S-au schimbat doar numele celor vizați.
Dominic Fritz a pierdut definitiv procesul împotriva ANI și a anunțat că va merge la CEDO. Paula Romocean a pierdut în primă instanță contestația formulată împotriva raportului ANI și a declarat recurs. În același timp, un document oficial al Agenției confirmă că viceprimarul Ruben Lațcău este vizat de o procedură de evaluare a averii, aflată încă în desfășurare.
Cu alte cuvinte, exact liderii care astăzi acuză ANI că aplică legea selectiv sunt cei care au propriile dosare sau proceduri în relația cu această instituție. În loc să explice situațiile juridice în care se află, au ales să schimbe terenul de joc.
Dominic Fritz le cere cetățenilor să trimită exemple de politicieni aflați în situații similare. Ruben Lațcău vorbește despre „speciali”, despre „sistem”, despre oameni eliminați pentru că „nu au cârlig”.
Este o strategie politică simplă: când nu mai poți combate hotărârile, încerci să compromiți instituția care le-a emis. Dar există o întrebare la care liderii USR evită să răspundă.
Unde era aceeași indignare când primari, consilieri sau parlamentari din PSD și PNL își pierdeau funcțiile în urma rapoartelor ANI? Atunci nu vorbeau despre „sistem”. Nu spuneau că instituția aplică legea selectiv. Nu cereau modificarea legislației. Dimpotrivă, invocau integritatea și cereau demisii imediate.
Astăzi, după ce propriile dosare au ajuns în fața instanțelor, regulile par să nu mai fie bune. Nimeni nu contestă dreptul lui Dominic Fritz sau al Paulei Romocean de a folosi toate căile legale de atac. Este un drept firesc într-un stat de drept. Ceea ce ridică însă semne de întrebare este dubla măsură.
Dacă legea incompatibilităților este nedreaptă, atunci era nedreaptă și atunci când producea efecte asupra politicienilor din alte partide. Dacă ANI aplică legea selectiv, acest lucru trebuie demonstrat cu probe, nu doar afirmat în postări pe Facebook. Iar dacă instituția este atât de profund compromisă, de ce USR a avut încredere în ea ani la rând, atât timp cât deciziile loveau exclusiv în adversarii politici?
Integritatea nu poate funcționa după principiul „e bună doar când îi privește pe ceilalți”. În politică, credibilitatea se măsoară și prin consecvență. Iar astăzi, cel mai mare adversar al discursului USR nu pare să fie ANI, ci propriile declarații din anii în care aceeași instituție era prezentată drept un simbol al luptei împotriva abuzurilor și incompatibilităților.
Când regulile sunt bune doar până în momentul în care ți se aplică și ție, nu mai vorbim despre principii. Vorbim despre ipocrizie. Iar aceasta este, poate, cea mai incomodă hotărâre pe care niciun recurs nu o poate schimba.
