Demolarea restaurantului Dinar din Timișoara nu a fost doar o acțiune abuzivă asupra unei proprietăți private, ci și începutul unei epurări administrative în Primăria condusă de Dominic Fritz.
Am fost prezent la demolare, vineri, 26 septembrie 2025. Am filmat momentul în care buldozerele Primăriei Timișoara au început demolarea clădirii Dinar, în baza unei dispoziții care invoca „ocuparea domeniului public”. În realitate, clădirea este intabulată în Cartea Funciară nr. 403399, proprietate privată, cu două corpuri de construcție ridicate legal și autorizate încă din anii ’80.
Cei doi executori ai primăriei, Ghiulai Radu și Nagy Sandor, au fost chemați de acasă, în zi liberă, pentru a asigura executarea demolării. S-au prezentat. După ce au văzut cum s-a desfășurat intervenția, au refuzat să mai participe la alte acțiuni similare, considerând că legea a fost încălcată. La câteva zile după refuz, pe 10 octombrie 2025, ambii au primit preavize de concediere.
Actele sunt identice, emise la interval de un minut, și poartă semnăturile electronice ale viceprimarului Paula Ana Romocean, Ana Monica Pfeifer, Simona Pop și Agata Jivkov. Motivul trecut în hârtii: „reorganizarea aparatului administrativ”. Nicio abatere, nicio evaluare, doar o formulare generală menită să mascheze o răzbunare.
Pe 7 octombrie, la zece zile după ce buldozerele au terminat treaba, Primăria Timișoara a trimis o cerere către OCPI pentru „reanalizarea cadastrului”. Cu alte cuvinte, demolarea s-a făcut înainte ca situația juridică a terenului să fie clarificată.
După scandal, Dominic Fritz a ieșit public și și-a asumat demolarea, dar a schimbat subiectul: „Cum ni s-a furat un trotuar.” Într-o postare lungă pe Facebook, primarul a vorbit despre „două Românii” — una coruptă și alta corectă — și a pus demolarea sub semnul „luptei cu mafia imobiliară”.
Numai că documentele pe care le deținem arată altceva:
– demolarea a avut loc pe 27 septembrie;
– cererea de reanalizare a cadastrului a fost depusă abia pe 7 octombrie;
– preavizele celor doi executori au fost emise pe 10 octombrie.
Așadar, mai întâi s-a dărâmat, apoi s-au verificat actele, iar în final au fost pedepsiți cei care au refuzat să mai participe la asemenea acțiuni. În primărie, tot mai mulți angajați vorbesc despre frica de a spune nu. Refuzi un ordin care miroase a abuz și devii „reorganizabil”.
Cazul Dinar arată cum funcționează, de fapt, administrația Fritz: buldozerul înaintea legii, loialitatea înaintea competenței și vinovații inventați pentru a acoperi gafa politică. Iar finalul postării lui Dominic Fritz, în care spune solemn „Pentru că cred cu tărie în România aceea corectă”, sună, în acest context, ca ipocrizie curată.
