Cu seninătate! Țeparul Octavian Didovici îl invită pe subofițerul Raoul Iacob de la Biroul de Investigații Criminale să-i returneze o donație de peste 20 de telefoane mobile, la poarta Penitenciarului Popa Șapcă din Timișoara

E clar că, dacă am fi trăit într-o țară normală și într-o democrație autentică, nimeni nu ar fi pus la îndoială cuvântul sau integritatea unui om al legii, fie el și agent-șef, așa cum e cazul polițistului Raoul Iacob de la Biroul de Investigații Criminale. Și niciodată nu și-ar fi permis să așeze în balanță, în oglindă sau vreun semn de egal între declarațiile unui angajat al Ministerului Afacerilor Interne și cele ale unui deținut de drept comun. Doar că trăim în România! Asta ca să-și (re)amintească toți clevetitorii care, cât e ziua de lungă, trăiesc în filme sau în spatele tastaturii, emit păreri sau sparg semințe prin birourile Inspectoratului de Poliție al județului Timiș.

Asta, în timp ce, de ani de zile, dincolo de spoială și de lumina reflectoarelor, clanurile de rromi și grupurile organizate – cu referire directă la cele adevărate, nu la cele de mic litraj care cad în mâna legii… la schimb sau dați pe tobogan de concurență ori chiar de recrutori – își fac de cap, ziua în amiaza mare.

Chiar și noaptea, când e raiul pe pământ, cel puțin în cluburile și barurile de fițe de pe raza Timișoarei, acolo unde prafurile și pastilele circulă la liber, în văzul tuturor, fără niciun stres. Oricum, la fel de bine ca și orice judiciarist, toți trepădușii care se-nvârt în zona gri a orașului știu un lucru: pe străzi, informația circulă în voie și la liber, necenzurată!

Că lucrurile stau întocmai, dovadă sunt doar câteva dintre evenimentele petrecute în ultimele săptămâni. Bătaie cu pari pe strada Mangalia (Iosefin), chiar în Ajunul Crăciunului, între două clanuri de rromi, cunoscuți pești și traficanți… de orice! De Revelion, Marcel Căldăraș, (auto)intitulat judecător plenipotențiar al rromilor, președinte al Asociației Creștine Jan Amența și ”șefu timișori”, și-a exersat talentul de cowboy cu două pistoale și focuri de armă, chiar pe străzile orașului. Orice s-ar spune, e notoriu că magistratul Căldăraș e un iubitor vechi al statului de drept, nu de alta dar e plin internetul cu el, îmbrăcat în uniformă de om al legii. Și unde mai pui că e și membru de vază al International Police Association (IPA)?!

Și ultima ispravă, cea de pe 5 ianuarie a.c., când alte două clanuri de rromi s-au încins cu bătaia, tot în zona Iosefin și din nou pe raza Secției 3 Poliție Timișoara. Trafic blocat, portbagaje deschise, arme albe cu duiumul, urlete, țipete și… luptă dreaptă, ca-n feudalismul timpuriu! Ca de obicei, imediat după circul monstruos din plină stradă, a venit la intervenție și împăcare rromul Ion Teodor, zis Codreanu, nimeni altul decât fratele și DJ-ul agentului-șef Raoul Iacob de la Biroul de Investigații Criminale din cadrul Poliției municipiului Timișoara.

Evident, la fel ca și judecătorul păcii și prieteniei de la Jan Amența, și Ion Teodor este… membru IPA! Asta ca să nu mai spună nimeni că rromii nu au respect față de uniformă, legi, insigne și instituții! Video-urile și fotografiile, atașate la final de text, sunt elocvente!

Dacă tot suntem printre cei mai iubiți dintre pământeni, nu ai lui Marin Preda ci ai subofițerului Raoul Iacob, căci pe mulți dintre cei enumerați mai sus îi cunoaște îndeaproape, azi, (re)venim cu un nou interviu de după gratiile Penitenciarului Popa Șapcă din Timișoara.

De această dată, cu memoriile audio-video ale rromului Octavian Didovici, zis Piticu’. Un personaj extrem de celebru printre combinatorii de pe Bega, în acest moment, condamnat la 7 ani de carceră pentru înșelăciune în dauna avutului privat și, până nu demult, așa cum a rezultat din verificări încrucișate, bun tovarăș de drum al agentului-Iacob de la Biroul de Investigații Criminale.

Amintiri din Kuncz

Acum, Octavian Didovici susține că l-a cunoscut pe agentul-șef Raoul Iacob de la Biroul de Investigații Criminale (BIC), prin vara lui 2018, pe filiera lui Crăciun Novacovici, zis Domide: ”Pe atunci, polițistul era combinat cu Florica ( zisă Flori), sora lui Domide. Eu umblam pe la barul lui Domide și el știa că eu mă ocup cu telefoane. Eu sunt cu șmenuri și cu înșelăciuni. Practic, cumpăram telefoane de pe internet și îi ardeam pe oameni prin țară. Aici, în Timișoara, nu prea puteam face din astea că eram cunoscut, aveam poze în sistem…”. Și, din clipa în care Piticu, prin intermediul lui Domide, a empatizat și a fuzionat la nivel neuronal cu subofițerul Raoul Iacob, așa cum recunoaște, a fost trai pe vătrai.

Mai exact, pe principiul bate fierul cât e cald, cu un proaspăt și bogat bagaj de cunoștințe la BIC Timișoara, Octavian Didovici a trecut la treaba și a început… să-i execute pe bănățeni. Practic, Piticu a ieșit la produs, chiar pe raza localității de domiciliu. Și evident că minunea nu a durat 100 de ani, ci vreun an și ceva, până pe 2019, când a fost încarcerat pentru înșelăciune: ”Când nu i-am mai donat, m-a băgat la pușcărie. Nu i-am mai dat cât ar fi vrut el! A venit la mine acasă și mi-a pus niște condiții cu care nu am fost de acord. Vă dau un exemplu – rezolvasem 4 Iphone și el mi-a cerut două bucăți… partea lui. Nu am fost de acord. I-am explicat că suntem și noi 3 inși, că împărțim, că avem cheltuieli…”.

Ca să înțeleagă lumea exact maniera în care Piticu’ cumpăra telefoane de piață timișoreană – doar noi și sigilate – treaba stă în felul următor. În loc de 1000 – 1300 de euro, plătea cam câte 200 RON, tocmai pentru că practica, de mai bine de 20 de ani, o manevră veche: ștoc sau șmen.

Practic, când număra banii în fața vânzătorului, într-un moment de neatenție, înlocuia teancul cu un altul, cam de aceeași dimensiunea, doar că bancnotele mari erau doar la suprafață (capac), iar restul, în interiorul calupului, erau doar hârtii cu valori extrem de mici: ”…le băgam de câte 5 lei înăuntru. După ce făceam combinația, îl sunam pe Raoul, ne dădeam întâlnire și îi plasam câte un telefon, nou, în cutie. De fiecare dată, marfa o plasam la el în mașină”.

Țeparul Octavian Didovici susține că, de-a lungul parteneriatului său cu subofițerul de la Biroul de Investigații Criminale, i-a oferit polițistului peste 20 de telefoane mobile, noi-nouțe, cu o valoare de peste 1000 euro bucata. Ceea ce înseamnă că, după regulile înțelegerii, Piticu’ și echipa sa cumpăraseră circa 80 de aparate, în ideea în care aranjamentele public-private funcționau în sfânta regulă… a sfertului! Asadar, numai în Timișoara, minimum 80 de păgubiți și, posibil, tot atâtea plângeri penale pentru înșelăciune pe numele lui Octavian Didovici.

Și mai o chestiune! Una care, indiferent cum o dai, ține de tehnici de supraviețuire și de celebra școală a vieții: orientarea în teren sau simțul străzii. Așa că viața de borfaș, l-a ajutat pe Piticu’ să fie corect și cooperant, măcar cu MAI-ul și, atât mai mult, cu agentul-șef Raoul Iacob de la Biroul de Investigații Criminale Timișoara: ”Nu am încercat niciodată să-i trag țeapă polițistului sau să-l mint că nu a fost o săptămână sau vreo lună bună. Vă dați seama că marea majoritate a celor pe care îi țepuiam, când se dezmeticeau, fugeau direct la Poliție și el, în funcție de numărul de reclamații, știa exact cum stă treaba. Atâta matematică știe și el. Cu el am fost corect, nu am riscat nimic…”

Jocul la offside

E limpede că telefoanele mobile, sub o formă sau alta, atât cele cumpărate de gașca nebună a lui Octavian Didovici cât și cele peste 20 de aparate, donate cu maximă încredere polițistului Raoul Iacob de la Biroul de Investigații Criminale, s-au reîntors la matcă. Adică, înapoi în piața liberă, loc în care s-au transformat… în bani lichizi. Cel puțin asta s-a întâmplat cu marfa celebrului Piticu’ din Kunz.

Cât despre traiectoria certă a pretinselor donații sau cadouri, care ar fi încăput în mâinile subofițerului de la IPJ Timiș și care, în mod sigur, au provenit din săvârșirea unor infracțiuni, lucrurile sunt încă neclare. Așa că agentul-șef de la BIC Timișoara e liber să lămurească toate aspectele, când dorește. Noi, încă, îl mai așteptăm, exact așa cum o fac și alții!

Și până lucrurile se limpezesc, nu de alta dar Octavian Dimovici nu e singurul care arată cu degetul înspre apucăturile de mini-interlop ale polițistului Raoul Iacob, dincolo de zona gri din care provin informațiile, tocmai pentru că agentul-șef de la BIC nu lucrează cu profesori universitari, mai sunt de punctat câteva aspecte.

În primul rând că voceatimisului.ro, cel puțin în ultima lună, a contactat mai multe persoane care, în mod cert, dețin informații și probe despre metehnele angajatului MAI. Unii, încă se mai gândesc, invocând motive de teamă! Mai exact, cunoscut fiind palmaresul omului legii, au destulă experiență încât să se folosească de tainele celebrei sintagme: corb la corb nu-și scoate ochii!

Alții, așa cum este și cazul unui celebru avocat penalist din Timișoara, vor să uite episoadele negre și pe hoții care i-au ușurat de o căruță de bani, prin efracție, cum altfel, decât… la pont! Mai există, totuși, și o altă categorie – cei care ar vorbi dar, când să o facă, sunt călăriți prin case de tot soiuri de comandouri.

Exact așa cum e cazul rromului Ion Cârpaci, zis Lovari, cel despre care v-am povestit că ar fi fost combinat de 15.000 euro pe motive inventate și pe povești cu o iminentă arestare etc. Acum, dacă cineva din rândul statului de drept – DNA, SIPI, DGA.. – e curios de mai multe, e suficient să urmărească live-urile și info-urile de pe Facebook, legate de… drogatul de Lovari.

Două foiletoane, cel puțin până azi: un episod turnat de Ion Teodor, zis Codreanu și unul pus în scenă de nu mai puțin celebrul rrom, Tibi Unguru’, autointitulat și el judecător plenipotențiar al țiganilor. Circ în toată regula!

Oricum, apropo de corbi, nici nu mai contează prea mult că, în momentul de față, conducerea Penitenciarului Popa Șapcă din Timișoara intenționează să-i penalizeze pe cei doi deținuți, atât pe combinatorul Octavian Didovici cât și pe spărgătorul de mașini Mirel Corjan, pe motiv că, fără dezlegare de la împărăție, au stat la discuții telefonice cu reporterii de la voceatimisului.ro.

Așa cum la fel de irelevant e că, sub o formă sau alta, ambele interviuri, așa cum a anunțat și robotul telefonic, încă de la începutul convorbirilor pe linia de comunicații terestră, au fost susceptibile de a fi înregistrate, tocmai de către unitatea care se ocupa de protecție și (contra)informații din cadrul Administrației Penitenciarelor din România. Cu atât mai bine!

Și cine mai vrea date în plus, referitoare la cloaca supremă din Ministerul Afacerilor Interne, asta doar ca să înțeleagă absurdul românesc, este rugat să arunce o privire și pe ancheta jurnalistică de excepție, realizată de colegii de la recorder.ro. O investigație care ne demonstrează, încă o dată, dacă mai era nevoie, ceea ce am afirmat, negru pe alb, încă din primele rânduri: trăim în Romania și asta ne ocupă tot timpul!