Dominic Fritz, cel care promitea o „revoluție a bunei guvernări”, a ajuns simbolul minciunii și al ipocriziei administrative. După ani de nepăsare și bătaie de joc la adresa spațiilor verzi din Timișoara, primarul fără viziune și fără rușine își face, din nou, apariția pe Facebook cu o postare penibilă despre Parcul Rozelor.
Da, acel Parc al Rozelor pe care l-a lăsat să se degradeze complet. Alei crăpate, gard viu uscat, gunoaie peste tot, florile lipsă, băncile vandalizate – un dezastru vizibil pentru orice timișorean care a trecut, în ultimii doi ani, prin zonă.
Și ce face Fritz? Vine acum, ca un actor prost într-o piesă ieftină, cu poze zâmbitoare și limbaj de campanie: „înlocuim gardul viu”, „plantăm trandafiri”, „pregătim parcul pentru sezon”. Serios? După ce oamenii au semnalat de zeci de ori pe Facebook ruina în care a ajuns parcul? După ce timișorenii au strigat în gura mare că Timișoara, capitală culturală sau nu, e o capitală a nepăsării?
Fritz nu face administrație. El face PR. Postează, mimează, pozează. Între timp, orașul se scufundă în mizerie, străzile se degradează, clădirile stau să cadă, iar spațiile verzi dispar.
Și, desigur, totul arată minunat… din dronă. Pozele sunt atent alese, filmările sunt montate cu grijă, cadrele de sus ascund mizeria de la sol. Dar cine merge prin parc, cu picioarele pe alei, cu ochii la bănci, la gunoaie și la vegetația uscată, vede adevărul: e dezastru, nu progres.
În loc să își asume eșecul, ne servește același teatru de amatori. După ce a ignorat complet Parcul Rozelor timp de ani întregi, acum vrea să își tragă un selfie cu un laur japonez și să ne convingă că a salvat orașul.
Nu, domnule Fritz. Nu ne mai păcălești. Nu cu poze, nu cu fraze goale, nu cu campanii de imagine. Ești cel mai slab, cel mai fals și cel mai penibil primar pe care l-a avut Timișoara după 1989. Și la cât de jos ai dus orașul, va trebui să treacă ani de muncă reală pentru a-l scoate din mocirla în care l-ai împins.
