O clădire abandonată devine, în sfârșit, simbolul unei schimbări. Rămâne de văzut dacă de data aceasta proiectul va fi dus până la capăt.
Astăzi a fost predat amplasamentul firmei care a câștigat licitația pentru proiectarea și construirea Institutului Regional Oncologic Timișoara. Este un moment de cotitură pentru unul dintre cele mai dureroase proiecte abandonate ale Timișoarei – clădirea de la ieșirea din oraș, începută în 1994 și lăsată în paragină timp de trei decenii.
Proiectul, anunțat cu promisiuni ferme în anii ’90 drept viitorul Spital Municipal Timișoara, s-a transformat treptat într-un monument al nepăsării și al intereselor politice și economice care au sabotat constant finalizarea construcției. După o finanțare sistată în 1998 și ani de transferuri între instituții – Ministerul Sănătății, Consiliul Local, Consiliul Județean – clădirea a fost abandonată oficial și uitată de autorități.
Abia în 2012 se conturează ideea că aici ar putea fi realizat un Institut Regional de Oncologie. De atunci, alte promisiuni, alte blocaje. Astăzi, în 2025, după 13 ani de la acel moment și 31 de ani de la punerea pietrei de temelie, proiectul pare că intră în linie dreaptă.
Potrivit președintelui Consiliului Județean Timiș, Alfred Simonis, lucrările încep cu curățarea zonei și proiectarea, urmând ca în câteva luni să demareze demolarea parțială și ridicarea noii clădiri. Institutul va avea 250 de paturi și se dorește a fi cea mai modernă unitate sanitară pentru tratarea cancerului din România.
„Incompetență, rea voință, neputință” – sunt cuvintele cu care Simonis a descris trecutul acestui proiect. Și, pe bună dreptate, ele rezumă frustrările unei comunități întregi, martoră la 30 de ani de bâlbâieli și promisiuni neonorate.
Rămâne de văzut dacă, de această dată, șantierul se va transforma într-un simbol al speranței și nu într-o altă etapă a unui lung șir de eșecuri administrative. Pacienții oncologici din vestul țării au nevoie urgentă de o astfel de unitate, iar timpul nu mai este un lux.
