Scandalul privind mutarea sălilor de jocuri de noroc din Timișoara capătă tot mai mult o miză politică decât una administrativă. După ce președintele Consiliului Județean Timiș, Alfred Simonis, a anunțat că pune la dispoziția Primăriei cinci hectare de teren în zona Centurii de Nord pentru relocarea industriei jocurilor de noroc, viceprimarul Paula Romocean a respins imediat propunerea și a lansat un nou atac la adresa PSD.
În loc să explice de ce soluția propusă de Consiliul Județean nu ar putea funcționa, discursul viceprimarului s-a concentrat aproape exclusiv pe etichete politice și acuzații. Astfel, dezbaterea despre cum pot fi scoase păcănelele din oraș a fost transformată într-un nou episod al conflictului dintre administrațiile locale.
Problema de fond rămâne însă aceeași. Dacă obiectivul declarat este eliminarea sălilor de jocuri de noroc din apropierea școlilor, blocurilor și cartierelor locuite, de ce este respinsă din start o variantă amplasată în afara orașului?
Paula Romocean susține că terenul din zona Sulina este privat și că eventualele investiții depind exclusiv de operatorii economici și de proprietarii terenurilor. Însă acest argument nu răspunde întrebării esențiale: de ce administrația USR consideră că o zonă industrială din interiorul municipiului este soluția preferabilă în locul unei amplasări în afara orașului, departe de zonele locuite?
Cu cât atacurile politice sunt mai dure, cu atât devine mai legitimă întrebarea pe care și-o pun mulți timișoreni: de ce este respinsă atât de categoric o alternativă care ar muta această industrie în afara municipiului? Există argumente urbanistice, economice sau juridice pe care administrația nu le-a prezentat public? Sau există alte considerente care justifică această opțiune?
În locul unor explicații tehnice și al unei dezbateri bazate pe argumente, opinia publică primește declarații politice și acuzații reciproce. O administrație care cere încrederea cetățenilor are însă obligația de a explica nu doar ce respinge, ci și de ce consideră că soluția pe care o promovează este cea mai bună pentru oraș.
Într-o problemă cu un impact social atât de mare, transparența este mai importantă decât retorica. Iar până când administrația va răspunde clar la aceste întrebări, suspiciunile și speculațiile vor continua să alimenteze dezbaterea publică. O soluție pentru Timișoara nu ar trebui să fie câștigul unui partid, ci protejarea interesului comunității.
