RETIM s-a obișnuit să vorbească tare despre lege, despre responsabilitate și despre cât de periculoși sunt ceilalți. O face constant, prin materiale de presă bine plătite, prin comunicate și printr-un discurs moralizator care sună bine pe hârtie, dar care se rupe complet de realitatea din teren.
Pentru că, dincolo de acest discurs, lucrurile arată altfel. Mult mai simplu și mult mai grav. Pe 26 ianuarie 2026, Inspectoratul Teritorial de Muncă Timiș a înregistrat o sesizare împotriva RETIM Ecologic SA, sesizare care descrie o situație ce nu ar trebui să existe într-o companie care se declară „model”.
O angajată, reclamă că i s-a comunicat verbal încetarea raportului de muncă, fără decizie scrisă, fără procedură și fără vreun document care să justifice măsura. Ulterior, când s-a prezentat la serviciu, i-a fost interzis accesul în incintă, deși contractul de muncă era în continuare în vigoare, iar societatea nu emisese niciun act oficial de suspendare sau concediere.
Este genul de situație pe care RETIM o condamnă public atunci când se întâmplă la alții, dar pe care pare să o practice fără rețineri atunci când îi convine. Cazul a fost preluat de Sindicatul Liber RETIM Timișoara, care a notificat oficial conducerea companiei și a sesizat ITM, vorbind despre încălcări grave ale legislației muncii și despre riscuri juridice directe pentru societate și pentru cei care au luat decizia.
În același timp, în timp ce compania se poziționează ca apărător al mediului, în propria curte lucrurile scapă de sub control. Redacția a intrat în posesia unei filmări realizate la punctul de lucru de pe strada Torac, unde se observă apă amestecată cu levigat care băltește direct pe pământ, fără platforme impermeabilizate, fără rigole, fără sisteme vizibile de colectare.
Nu vorbim despre o scurgere accidentală sau despre o pată izolată, ci despre o situație care indică lipsa unor măsuri minime de protecție, într-un loc unde gestionarea deșeurilor ar trebui să respecte reguli stricte.
Levigatul nu este un detaliu tehnic și nici o problemă minoră. Este un lichid rezultat din deșeuri, cu potențial real de contaminare a solului și a pânzei freatice, motiv pentru care legislația obligă operatorii să îl colecteze și să îl trateze în condiții controlate. La RETIM, pe Torac, imaginile arată exact contrariul, iar explicațiile lipsesc.
Cu toate acestea, compania continuă să fie prezentată public drept un reper de bună practică, în timp ce alți operatori sunt expuși și sancționați mediatic. Diferența de tratament nu mai pare întâmplătoare, mai ales într-un context în care, de ani de zile, se vorbește despre protecția politică de care ar beneficia RETIM. Sunt informații din surse, nu concluzii oficiale, dar ele explică senzația persistentă că această companie funcționează într-un regim aparte, în care controalele, sancțiunile și consecințele apar mult mai greu sau deloc.
Plecarea lui Pascu din funcție nu a schimbat această percepție. Surse susțin că este vorba mai degrabă de o repoziționare decât de o ieșire din joc, iar realitatea din teren pare să confirme că lucrurile merg mai departe în același fel.
RETIM nu are o problemă de imagine și nici una de comunicare. Are o problemă de fond, care ține de modul în care înțelege să respecte legea atunci când nu e nimeni cu camera pornită și de modul în care tratează atât mediul, cât și propriii angajați.
Când predici legalitatea, dar concediezi verbal, iar levigatul ajunge direct în pământ, nu mai e vorba de erori sau scăpări, ci de un sistem care funcționează pe dublu standard.
