La Timișoara, transportul public a ajuns bătaia de joc a orașului. O femeie povestește cum în tramvaiul 4 un individ a început să vorbească obscen și să pipăie pasagerele. Vatmana a stat nepăsătoare, bărbații din tramvai și-au văzut de telefon, iar victimele au rămas singure, strigând după ajutor. Într-un alt colț al orașului, un autobuz M24 a rămas fără motorină în plin traseu, cu oamenii lăsați de izbeliște. Șoferul a ridicat din umeri: “Așa am preluat mașina de la schimb.”
În tot acest timp, primarul Dominic Fritz anunță pe Facebook, cu mândrie, o licitație de 8 milioane de euro pentru un sistem de e-ticketing cu “protecție antifraudă, interfețe în mai multe limbi și planificatoare de rute integrate”. O poveste frumoasă pentru investitori și PR, dar un coșmar pentru călătorii care, în loc să aibă siguranță și condiții decente, se aleg cu hărțuiri, nesiguranță și autobuze trase pe dreapta.
Mai grav, STPT se laudă că lucrează mână în mână cu Poliția Locală prin BTU – Biroul Transport Urban. În realitate, această colaborare e o glumă proastă, o frecție la picior de lemn. Niciun om de la BTU nu apare acolo unde e nevoie, nici în tramvaiele unde oamenii sunt agresați, nici în autobuzele care se opresc fără combustibil.
Iar primarul? În loc să răspundă pentru haosul din transport, e plecat prin Turcia să învețe “administrație europeană”. Între timp, acasă, oamenii merg la muncă cu frica în stomac că vor fi hărțuiți, jigniți sau abandonați pe drum.
Așa arată “orașul european” promis de Fritz: digital pe Facebook, mizerabil pe teren. Un jaf de 8 milioane de euro pentru butoane și aplicații, în timp ce realitatea e călători agresați, autobuze moarte și instituții care mimează siguranța.
