În ultimele zile, mai multe surse politice au confirmat o manevră de culise marca USR: condiționarea sprijinului acordat lui Nicușor Dan de cedarea unor ministere sau funcții în viitoarea arhitectură guvernamentală. Argumentul? „Noi te-am făcut președinte.”
Este o afirmație care nu doar că frizează ridicolul, dar confirmă o derivare periculoasă de la principiile pe care USR pretinde că le apără: transparență, meritocrație și integritate. Practic, liderii USR transformă orice susținere politică într-un troc, iar reformismul devine o mască pentru șantajul politic.
Este important să reamintim că aceeași strategie a fost aplicată și în cazul Clotildei Armand, după ce conducerea USR a trădat-o pe Elena Lasconi, votată masiv de membrii de partid, doar pentru a instala în fruntea formațiunii o echipă obedientă, controlabilă și complet ruptă de realitate. Acum, istoria se repetă: se încearcă un nou șantaj, de data aceasta la adresa lui Nicușor Dan. Metodele amintesc, din păcate, de vremuri demult apuse, dominate de practici comuniste și reflexe securiste.
Chiar Dominic Fritz confirmă această abordare într-o declarație publică recentă: „USR va hotărî încotro merge guvernul. Fie suntem parte a guvernului, cu punctele noastre în programul de guvernare, fie mergem în opoziție.” Este o poziție care traduce foarte clar strategia de forțare a mâinii, de impunere prin presiune politică, nu prin negociere onestă.
Această atitudine vine în contextul unui scor electoral modest la alegerile parlamentare: aproximativ 12%. În contrast, PSD, AUR și PNL au adunat împreună peste 5 milioane de voturi, ceea ce le conferă o legitimitate net superioară în configurarea deciziilor politice majore.
În loc să inițieze o analiză serioasă asupra cauzelor acestui regres, USR încearcă să se mențină în centrul puterii prin presiune politică și șantaj. Totul sub conducerea unui om cu performanțe administrative discutabile: Dominic Fritz, primarul Timișoarei.
Fritz, promovat intens de USR ca simbol al modernizării, a eșuat în gestionarea unui oraș-cheie. Administrația sa este marcată de scandaluri, incapacitate de implementare a proiectelor majore și o relație tot mai tensionată cu cetățenii. Mai grav, actualul lider USR nu deține cetățenie română, fapt care ridică semne serioase de întrebare asupra legitimității sale într-o funcție de conducere a unui partid național.
Într-o declarație recentă, Fritz a încercat să minimalizeze această problemă printr-o formulare manipulatoare, spunând:
„Mai clarific că mi-am depus de un an dosarul pentru cetățenia României. Îmi îndeplinesc toate condițiile, trebuie să locuiești cel puțin patru ani în România ca cetățean pentru a obține cetățenia. Evident că eu, ca primar al Timișoarei, de 5 ani locuiesc în România, deci îmi îndeplinesc toate condițiile. Și singurul motiv de ce încă nu am primit-o este că dosarul meu, din cele 50.000 de dosare care au fost depuse anul trecut, încă nu a ajuns la rând. Aștept la coadă, ca și toată lumea, și mă bucur.”
Tonul aparent modest ascunde esența reală: un politician străin, fără cetățenie română, conduce un partid național și vrea să decidă direcția guvernării. Aceasta nu este modestie, ci o tentativă de a deturna atenția de la o incompatibilitate fundamentală cu interesul național.
Această combinație de eșec administrativ, șantaj politic și dispreț față de voința alegătorilor reprezintă un pericol real pentru democrație. Nu poți cere ministere când ești pe un trend descendent și când rezultatele tale, atât electorale, cât și administrative, sunt mediocre.
USR riscă să devină o caricatură a propriei misiuni, transformându-se dintr-un partid-reper într-un actor politic dominat de frustrări, obsesii de control și derapaje autoritare.
A venit momentul ca acest partid să iasă din bulă și să înțeleagă un adevăr simplu: în democrație, funcțiile se câștigă prin vot, nu prin șantaj.
USR trebuie să răspundă public la întrebări esențiale: Cine îl protejează pe Dominic Fritz? În numele cui acționează un cetățean străin care decide direcția unui partid românesc? Cum a ajuns să fie infiltrat în structuri-cheie și ce forțe îl susțin în spatele ușilor închise?
România are nevoie de lideri loiali, nu de proiecte importate, de transparență, nu de rețele obscure. Tăcerea în jurul acestor întrebări nu mai poate fi tolerată. Nu e doar o problemă de moralitate politică – este o chestiune de siguranță națională.
