Sărbătoare mare la Mănăstirea Șag – Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul. Rugăciune, lumânări, cântări… și, desigur, teatrul scaunelor, unde respectul nu se măsoară în credință, ci în cât de repede apuci un loc jos, nu sus.
Cum era de așteptat, oficialii și politicienii veniți de la centru s-au instalat comod pe scaunele din față, cu aerul cunoscut de „noi suntem stăpânii locului”, în timp ce bătrânii satului, oamenii cu adevărat legați de credință, au rămas în picioare, sprijiniți în bastoane, dar cu răbdare de oțel.
Numai că spectacolul a luat o turnură neașteptată: Alfred Simonis, președintele CJ Timiș, le-a cerut barosanilor politici să se ridice și să lase locurile bătrânilor. O imagine rară, în care normalitatea a dat peste cap „protocolul”: scaunele au ajuns la cei care aveau nevoie, nu la cei obișnuiți cu fotoliile moi de la București.
Pozele vorbesc mai mult decât o mie de cuvinte: bătrânii s-au așezat cu smerenie, iar greii politicii au rămas drepți, stingheri, ca și cum li s-ar fi tras scaunul de sub picioare fix în mijlocul spectacolului.
Ironia? În ziua care amintește de Tăierea Capului, politicienii centrali au simțit pe viu cum e să ți se taie scaunul de sub tine.
