Canalul Bega este primul canal navigabil construit în România. Lungimea totală navigabilă era de 44 km pe teritoriul României şi 72km pe teritoriul Serbiei. Traversează oraşul Timişoara. În prezent nu este navigabil. Dar la începutul veacului al XX-lea altfel stăteau lucrurile.
Istoria
Canalizarea râului Bega (Begheiului) a început în 1728 în amonte de Timişoara, când contele Mercy a dispus săparea unui canal care să contribuie la asanarea terenurilor inundabile din jurul Timişoarei. În 1739, inginerul olandez Fremaut continuă canalizarea intervenind cu diguri pentru reglementarea cursului Begheului. Ca urmare Timişoara beneficiază enorm de reducerea riscului de inundaţii, dar mai ales de uscarea mlaştinilor din împrejurimi. Ulterior canalul începe să fie folosit la transportul buştenilor din pădurile de lângă Făget, în oraş.
Extinderea
Au urmat în a doua fază lucrările la extinderea în aval. S-a construit astfel canalul navigabil propriu-zis, pe un traseu complet nou, actuala Bega Veche, cu o lungime totală de 116 km, până la confluenţa cu Tisa. În noiembrie 1732 circulă primul vapor, până la Pancevo. Din cauza dificultăţilor de navigare, în special a numeroaselor praguri de nisip cauzate de numeroase secţiuni tortuoase, traseul este abandonat.
A doua variantă
Între 1735 şi 1754 se construieşte o nouă variantă, mai la sud, între Timişoara şi Klekk. Noul traseu este mult mai drept şi favorabil navigaţiei însă depinde mult de nivelul apei a cărei debit oscilează constant între extreme. Fermaut soluţionează această problemă şi începe în 1758 construcţia în amonte a două noduri hidrotehnice, la Topolovăţ şi Coşteiu. Nodurile permit transferul de apă între Bega şi Timiş, în funcţie de nevoi. Astfel se rezolvă problema debitului pe canalul Bega, dar se şi îmbunătăţeşte în mod considerabil gospodărirea apelor într-o zonă cunoscută istoric pentru terenurile mlăştinoase şi inundaţiile frecvente.
Transportul de mărfuri
În 1752 exista deja Portul Timişoara în cartierul Iosefin. Cantitatea de mărfuri transportată pe Bega era de 20.000 tone. Până la începutul Primului Război Mondial navigau pe canal 563 ambarcaţiuni comerciale, timp de 305 zile pe an. Volumul de mărfuri transportate ajunge la un maxim de 250.000 tone/an în perioada 1937 – 1938. Traficul suferă grav din cauza celui de-al doilea război mondial, iar în 1958 transportul de mărfuri încetează.
Transportul de pasageri
În 1869 pe canalul Bega se fac primele curse de pasageri. Timişoara devine astfel primul oraş din România ce utilizează acest mijloc de transport în comun. Transportul de pasageri pe canal a cunoscut un vârf de circa 500.000 pasageri în anul 1944, navele de pasageri fiind retrase în anul 1967. O mică parte rămâne navigabilă pe raza municipiului Timişoara pentru un număr mic de nave de agrement.
În prezent
După 1990 redeschiderea canalului revine în discuţie. Abia în 2002, cu sprijinul guvernului olandez, se elaborează primul studiu de fezabilitate pentru redeschiderea traficului pe partea română. Un studiu similar este efectuat şi de partea sârbă. Studiul prognozează un volum de trafic de mărfuri de circa 600.000 tone/an, în principal din partea companiilor interesate (Fabrica de zahăr, CET, Dermatina, Spumotim). Studiul are în vedere si redeschiderea traficului de pasageri şi de agrement pe segmentul de 44 km din teritoriul românesc.
Astăzi municipalitatea doreşte să reînvie circulaţia pe Bega sub orice formă. Până atunci să trăim din aceste amintiri.
sursa foto Colecţia de documente fotografice a Serviciului Judeţean Timiş al Arhivelor Naţionale.
