Gest de susținere neașteptată față de Adrian Petruț, directorul Liceului Tehnologic “Mihai Eminescu” din Jimbolia, care a demisionat vineri din funcție, în urma unei discuții cu conducerea Inspectoratului Școlar Județean. Petruț a fost chemat să dea explicații după ce a postat pe pagina sa de Facebook texte în care apăreau mai multe cuvinte obscene.
Directorul nu avea în lista de Facebook elevi, însă a decis să demisioneze din funcție pentru a nu afecta imaginea instituției de învățământ pe care o conducea. Același Petruț postase pe pagina sa de Facebook și texte anti –PSD. Teoriile legate de o debarcare din rațiuni politice au apărut urgent pe marginea subiectului. Totul pentru că șefa ISJ Timiș, Aura Danielescu, este cumnata fostului șef al PSD Timiș și fost premier Sorin Grindeanu.
Adrian Popa, directorul societății de caritate Blythswood Banat, a postat pe Facebook o scrisoare de susținere pentru directorul Adrian Petruț. Mai jos redăm textul integral al scrisorii adresate șefei IȘJ Timiș, Aura Danielescu.
„SCRISOARE DESCHISĂ
Stimată doamnă Aura Danielescu,
Vă scriu pe pagina prietenului meu pentru că nutresc încă speranța (mai e până luni) că veți refuza și anula cererea de demisie pe care Adrian Petruț a înaintat-o vineri în urma dezvăluirilor din presă. Din păcate nu știu dacă citiți acest spațiu online (devenit fără voie celebru), nici dacă veți avea amabilitatea să-mi răspundeți; așa că o consider mai degrabă o scrisoare deschisă. Nu ne cunoaștem personal, deși ne-am întâlnit de câteva ori. Apreciez formularea din comunicatul de presă pe care l-ați dat, iar asta mă face oarecum optimist. Vă spun din start că nu doresc să politizez acest subiect. Nu cred că sunt importante sau relevante discuției de față nici actuala coaliție de guvernare nici opțiunea politică a cuiva. Așa că dați-mi voie să fiu strict tehnic (în măsura în care etica sau conduita profesională pot fi așa numite) și nepasional.
1. Să încep prin a invoca un incident petrecut în 2010 și arhicunoscut publicului, în care senatorul Marius Nicoară urmărea nestingherit, în timpul exercitării înaltei sale funcții publice, un material video pentru adulți. După știința mea, domnul Nicoară a candidat apoi în 2012 la șefia Clujului (pierzând-o) și este în continuare membru în Parlamentul României.
Între cele două momente și personaje există asemănări, precum și deosebiri. Ambii protagoniști au deținut, în momentul la care ne raportăm, funcții publice; unul chiar în Parlament. Ambii au greșit încălcând ceea ce pentru cei mai mulți dintre noi sunt norme de decență publică.
Dar cam aici asemănările se sfârșesc. Marius Nicoară a făcut gestul respectiv în timpul exercitării funcției publice; Adrian Petruț nu. Nici un inspector cu care a colaborat ori cadru didactic/părinte/elev nu l-au auzit, în timpul exercitării funcției de director de instituție publică, exprimându-se vulgar. Distribuirea postării pe Facebook, oricât de neinspirată am considera-o, s-a întâmplat în afara și fără nici o legătură cu funcția publică a acestuia.
Mai mult, pe o scară medie de valori morale (adică fără să avem pretenții victoriene absolute), ce vi se pare mai grav? Să deschizi un videoclip cu conținut pornografic și să fii probabil dependent de pornografie (din moment ce nu te poți abține nici în Parlament), sau să redistribui în mediul online un text în aparență vulgar, dar în același timp și hazliu?
Și vă întreb bineînțeles de ce am invoca într-un caz (cel al lui Adrian Petruț) ocuparea unei funcții de conducere, dar nu și în celălalt (al lui Marius Nicoară)? De ce unul ar trebui să-și dea demisia pentru o abatere infinit mai mică, asumată și corectată, pe când celălalt continuă să reprezinte România la cel mai înalt nivel (deși nici măcar nu și-a asumat fapta).
Ați putea probabil să-mi răspundeți că o abatere morală rămasă fără repercursiuni nu îndreptățește neaparat neluarea nici unei măsuri în toate celelalte cazuri. Și ați avea dreptate. Am folosit acest exemplu doar pentru a arăta că noi ca societate aplicăm un dublu standard; și că, de fapt, în aplicarea (sau neaplicarea) unei sancțiuni administrative luați în calcul (și) alți factori.
2. De aceea v-aș ruga să separăm pentru moment cele două calități ale lui Adrian Petruț, anume cea de conducător al unei instituții publice și cea de cadru didactic. Înțeleg, din comunicatul dvs. de presă, că nu doriți să atacați competențele didactice și profesionale ale lui Adrian Petruț și nu considerați că întâmplarea nefericită la care ne referim împietează în vreun fel cariera de dascăl a acestuia. Foarte bine.
Dar, din moment ce considerați că, în ciuda unei postări vulgare în mediul online, Adrian Petruț nu prezintă nici un pericol educațional pentru elevii de liceu (ba din contră considerați că el rămâne un profesor valoros și dedicat formării copiilor), cum de acesta ajunge acum să-și piardă cealaltă calitate, anume de conducător al instituței?
Altfel spus, dacă doriți să invocați aspecte de probitate morală legate de Adrian Petruț (ceea ce ar fi ridicol doar pe baza unei singure postări în mediul online), ar trebui s-o faceți în legătură cu calitatea lui de dascăl, de formator al copiilor; nu în legătură cu cea de director sau administrator. Acolo și numai acolo, adică la catedră, contează predilecția cuiva spre „vulgar“ (dacă există), nu în biroul directorial. Un director nu formează nici nu deformează pe nimeni; nimeni nu se apuca de luni să-i urmeze exemplu.
În plus, atât dvs. cât și ceialalți colegi inspectori de specialitate ați colaborat foarte bine cu Adrian Petruț, ca șef de instituție; niciunul nu v-ați îndoit de competențele lui manageriale. Până acum. Când, dintr-o dată, acestea sunt puse sub semnul întrebării. Pe ce bază, întreb?
3. Presa și-a vândut bine numărul de vineri, oamenii mărunți și perfecți (mai sfinți ca cei din calendar) își freacă și acum mâinile cu satisfacție la gândul că „dușmanul“ a fost răpus, dar eu vă întreb: credeți că este în folosul instituției pe care o administrați și al orașului Jimbolia ca Adrian Petruț să facă pasul îndărăt? Vă provoc să luați o mostră de opinie în rândul elevilor, colegilor, șefilor de instituții publice, etc. Vă asigur că reputația lui Adrian Petruț e una foarte bună.
Permiteți-mi să vorbesc și într-o altă calitate: da, eu sunt celălalt angajator al lui Adrian Petruț. De 6 ani, director fiind, Adrian Petruț lucrează (cu contract de muncă) cu copii care provin din familii în dificultate. Dacă aș avea (sau aș fi avut vreodată) cea mai mică îndoială de probitate morală în privința lui, aș fi fost primul care i-ar fi cerut demisia. Nu a fost cazul. Au contraire.
Și vă mai întreb la final un lucru: ce se întâmplă, până la urmă, cu libertatea de expresie/opinie (câtă vreme nu inciți la ură) dacă ajungi să-ți pierzi slujba din cauza prezenței online? Câți oameni cu funcții de conducere în instituții publice nu repostează pe paginile personale de Facebook materiale de propagandă rusești, fel de fel de conspirații, mesaje antivaccin sau antieuropene — și care, după părerea mea fac mult mai mult rău cititorilor decât o glumă cu iz vulgar? Îi veți demite pe toți? Unde veți trage linia (și de ce)? Fiți pragmatică. Ridicați-vă deasupra behăitului din presă. Nu reacționați la cald. Vorbim de o amărâtă de postare pe Facebook! Cu considerație”.
Sursă foto: Facebook
