Flavius Sebastian Ignea, userist cu două slujbe plătite din bani publici, una la SMTT și alta ca PFA, a încasat 2.330 de lei de la STPT pentru o lună de „activitate” care s-a rezumat la câteva postări pe Facebook. Contractul a fost semnat pe 11 iunie 2025 și ținut bine la sertar. Noi, Vocea Timișului, l-am cerut oficial pe Legea 544 încă din 6 august. Termenul legal a expirat, răspuns nu am primit nici până astăzi. Refuz ilegal, clasic pentru administrația Fritz care se laudă cu transparență.
Contractul nu a apărut public nicăieri, nu este pe site-ul instituției și, mai grav, nu e nici pe SEAP, deși legea îi obligă să publice toate contractele cu presa. L-am primit pe surse, dovadă clară că actul există și nu avea nicio justificare să fie ascuns. Iar în loc să dea explicații, directorii de la STPT fac săpături interne și sunt disperați să afle cine e „cârtița” care a dat documentul presei. Transparența se face doar la nivel declarativ, dar în realitate e înlocuită cu paranoia.
Confruntat, directorul general Florin Petolea a recunoscut deschis: „Da, s-au prestat serviciile și banii s-au dat. Nu e moral, de aceea am reziliat contractul ulterior”. Tot el a spus că nu știa că Ignea era și angajat la SMTT și a aruncat pisica pe directorul adjunct, Mădălin Dogaru, care „ținea contractul la spaiz”. Dogaru a refuzat orice dialog, semn că știa prea bine despre ce e vorba.
Ironia maximă vine chiar de la primar. Într-o înregistrare, Fritz spune clar că toate contractele cu presa trebuie să fie cu știința și aportul lui, ca să știe exact cum se contorizează. Tradus în românește: să știe pe cine poate controla. Numai că în cazul Ignea, n-a știut nimic. Fritz a predicat, Dogaru a ascuns, Petolea a recunoscut, iar noi am aflat adevărul doar când am pus telefoanele pe „record”.
Așa arată transparența în Timișoara: 2.330 lei pentru o lună de postări pe Facebook, un contract ascuns, un director adjunct care tace, un director general care recunoaște și apoi îți spune că ești „frustrat” dacă îndrăznești să întrebi de banii publici. Între timp, tramvaiele sar de pe șine, mecanicii cu experiență sunt dați afară, contractele cu Paul Trans merg ca unse, iar Dominic Fritz aruncă 8 milioane de euro în e-ticketing, nu în infrastructura care crapă sub ochii timișorenilor.
