Pe 15 august, un autobuz articulat al STPT a pierdut o roată în mers, în sensul giratoriu de la Termal. Șoferul a văzut incidentul în oglindă, a virat spre Spitalul Județean și a tras în prima stație. Pasagerii au scăpat doar prin noroc. Episodul nu a fost anunțat oficial, a fost ținut la secret. Filmarea a ajuns la noi abia acum, pe surse, de la un userist nemulțumit de actuala conducere.
Incidentul de Sf. Maria nu e o excepție, ci doar vârful aisbergului. În fiecare zi, transportul public din Timișoara oferă același spectacol sinistru:
- tramvaie care sar de pe șine,
- autobuze care se strică în mijlocul drumului,
- troleibuze care circulă cu cauciucurile tocite până la pânză.
Iar șoferii, cei care ar trebui să fie primii preocupați de siguranța pasagerilor, sunt presați să iasă în traseu cu aceste capcane pe roți. Dacă refuză, sunt amenințați cu concedierea.
Situația ar trebui să fie echilibrată de sindicat. Doar că liderul de sindicat, Ioan Pașca, a devenit parte a problemei, nu a soluției. În loc să-i sprijine pe oameni, îi amenință și el cu concedierea dacă îndrăznesc să se retragă din sindicat. Pașca și-a angajat propria fiică și propriul fiu la STPT, iar useriștii din ,,Primăria de Sticlă” îl țin în șah cu aceste favoruri. El ar trebui să apere șoferii și mecanicii, dar în realitate îi trădează. În fiecare lună, cotizează cu 50 de lei către sindicat, bani strânși de la angajați care nu primesc în schimb niciun fel de protecție.
Totul se leagă perfect: conducerea tace, sindicatul se face că luptă, șoferii înghit în sec, iar oamenii din oraș își riscă zilnic viața în autobuze, tramvaie și troleibuze de care nu mai răspunde nimeni.
