Ce se întâmplă astăzi la SDM și STPT nu e ghinion. Nu e „context”. Nu e „moștenire grea”. E rezultatul direct al administrației USR, care a pus mâna pe instituții funcționale și le-a golit de oameni, apoi ne explică de ce e normal să plătim milioane din bani publici către firme private.
În ianuarie 2026, Drumuri Municipale Timișoara a semnat un contract de aproape două milioane de lei pentru service-ul întregii flote. Tot ce mișcă, de la mașini mici la camioane și utilaje grele, a fost scos din interior și dat afară, la privat. Legal? Da. Normal? Doar dacă ai distrus complet capacitatea internă.
Pentru că SDM și Societatea de Transport Public Timișoara aveau mecanici. Buni. Foarte buni. Oameni care știau utilajele din șurub, nu din Excel. Reparațiile se făceau în atelierele proprii. Problemele erau văzute înainte să explodeze pe stradă. Nu era lux, era funcțional. Asta s-a terminat când USR a pus mâna pe administrație.
Au urmat schimbări de șefi, reorganizări făcute pe hârtie și o atmosferă în care mecanicii au devenit o pacoste. Oameni greu de mutat, greu de intimidat, greu de pus pe linie politică. Foști angajați din SDM și STPT vorbesc despre presiuni constante, conflicte inventate și o ostilitate clară față de personalul vechi. Nu sunt povești. Rezultatul se vede: oamenii au plecat.
Unii și-au deschis service-uri proprii. Alții s-au dus în privat. Cei mai buni au ieșit din sistem. Iar instituțiile au rămas goale exact acolo unde nu-ți permiți să rămâi gol: la mentenanță.
La STPT, prăbușirea asta s-a întâmplat sub mandatele directorilor Petolea și Dogaru. Ani în care mecanicii au plecat unul câte unul, iar conducerea s-a prefăcut că nu vede. Nu e o părere. E un fapt: STPT nu mai are oamenii care știau să țină flota în viață. Și când nu mai ai oameni, începi să vezi rezultatul pe stradă.
Ieri, un autobuz STPT a luat foc la Becicherecul Mic. Fără victime, din fericire. Dar nu e un „incident izolat”, cum vor spune comunicatele. E ceea ce se întâmplă când nu mai previi, ci doar speri. Când nu mai ai mecanici care să simtă problema înainte să ia foc.
USR va spune că autobuzul era vechi. Că se mai întâmplă. Că e ghinion. Ce nu va spune este că exact administrația lor a alungat oamenii care puteau preveni astfel de situații. Și că acum plătim dublu: o dată prin riscuri, a doua oară prin contracte.
La SDM, flota a fost dată pe mâna firmei PAUL TRANS SRL. Nu pentru că firma ar fi problema, ci pentru că USR a creat problema. O instituție care mai are mecanici nu externalizează tot. Externalizează când nu mai e capabilă să facă nimic singură.
Asta e „reforma” USR: scot oamenii, bagă hârtii, apoi mută bani publici în privat și ne cer să aplaudăm modernizarea. E realitatea administrativă. Au distrus ce funcționa, au alungat profesioniștii, iar acum Timișoara plătește, în timp ce autobuzele ard.
