Noi, la Vocea Timișului, am analizat în detaliu cazul restaurantului din Complexul Studențesc și am descoperit că dincolo de spectacolul de pe rețelele sociale se ascunde un nou abuz administrativ. Primăria Timișoara, condusă de Dominic Fritz, a dispus demolarea unei construcții aflate pe terenul statului român, nu al municipiului, fără a exista vreun act legal care să-i confere dreptul de administrare.
În prima sa postare, primarul a acuzat funcționarii de la cadastru de „energie criminală” și „minune coruptă”, afirmând că trotuarul public a fost „furat” printr-un truc cadastral. Câteva zile mai târziu, același Fritz îi lăuda pe cei de la OCPI pentru „corectitudine” și susținea că demolarea a fost „justă și legală”. Diferența dintre cele două poziții nu ține de fapte, ci de imagine. După un scandal generat chiar de el, primarul și-a rescris povestea și s-a autoproclamat învingătorul luptei cu corupția.
Documentele consultate de noi arată însă altceva. Restaurantul din Complexul Studențesc deținea autorizație de construcție pentru o terasă, emisă legal. Așa-numita „extindere ilegală” invocată de primar se află într-o zonă cu regim juridic ambiguu, proprietate a statului român, nu a Primăriei Timișoara. În plus, nu există nicio hotărâre de consiliu local, hotărâre de guvern sau sentință judecătorească prin care primăria să fi primit dreptul de administrare asupra terenului. Cu alte cuvinte, administrația locală a acționat fără temei legal.
Cazul nu este singular. În episodul terasei Boss, Primăria Timișoara a procedat identic, iar instanța a confirmat că demolarea a fost abuzivă. Despăgubirile vor fi plătite din bugetul local, adică din banii timișorenilor, nu din buzunarul celui care a semnat ordinul.
Mai grav este modul în care administrația Fritz tratează propriii funcționari. După cum am relatat anterior, doi angajați ai primăriei care au refuzat să mai participe la demolările abuzive au fost executați administrativ de viceprimarul Paula Ana Romocean, la ordinul direct al primarului.
În loc să fie ascultați și protejați pentru refuzul lor justificat, au fost marginalizați și sancționați, într-o manieră care amintește mai degrabă de metodele folosite în regimul comunist decât de principiile statului de drept. Într-o administrație care se laudă cu transparența și corectitudinea, loialitatea față de lege a ajuns să fie pedepsită.
Modelul este același: Fritz lansează acuzații grave, creează tensiune publică, demolează, apoi își asumă o falsă „victorie administrativă”. În realitate, vorbim despre o strategie de PR: acuzi, creezi haos și apoi te prezinți ca omul care face ordine. Singura problemă este că ordinea lui costă, iar nota de plată o achită tot cetățenii.
Dacă terenul aparține statului român și nu primăriei, iar demolarea a fost dispusă fără drept de administrare, cine plătește daunele? Și de ce un primar folosește instituțiile statului pentru campanii de imagine, nu pentru respectarea legii?
Dominic Fritz vorbește despre „România corectă”. Corect ar fi să-și asume propriile abuzuri, nu să le acopere cu postări moralizatoare. După terasa Boss și trotuarul „furat”, ce urmează? Câte demolări ilegale și câți funcționari „executați” mai trebuie să suporte acest oraș până când primarul va înțelege că legea nu se aplică după numărul de like-uri?
