RETIM a decis că nu mai are nevoie de oamenii de la Ghizela. Nu le-a spus direct „vă concediem”, că sună urât. A inventat alt termen, mai lucios: „transfer”. Sună mai curat la imagine, deși finalul este același: angajații rămân fără loc de muncă.
Pe 3 decembrie, sindicatul a primit hârtia. Pe 4 decembrie, la prânz, gata „transferul”. O zi. Atât au primit oamenii ca să înțeleagă că își pierd jobul. Fără discuții. Fără consultare. Fără timp să-și dea seama ce li se pregătește.
Planul e clar: să semneze că pleacă de bunăvoie. Când semnezi, pierzi protecțiile legale. RETIM se spală pe mâini și evită orice plată, orice responsabilitate. Câștig total pentru firmă, pierdere totală pentru angajați.
Sindicatul a reacționat imediat. A trimis sesizări la ITM și CJ Timiș. E normal să se aștepte un răspuns rapid, pentru că oamenii nu au timp. Cei din instituții se trezesc în poveste după ce compania a apăsat deja pe butonul eject.
În timp ce unii își fac griji dacă mai plătesc chiria luna asta, RETIM face tur de imagine la Ghizela. A închiriat microbuz, a selectat presa care tace când trebuie și îi duce la plimbare printre utilaje. Să filmeze frumos. Să pară totul legal și sub control. Cine pune întrebări despre angajați? Scoși de pe listă. Să nu strice poza.
În comunicate, se vorbește despre „siguranța mediului”. Dar despre siguranța celor care vor rămâne fără salariu nu spune nimeni nimic. Oamenii sunt ultimul punct din scenariu, probabil scris cu creionul ca să poată fi șters ușor.
Adevărul este simplu și nu are nevoie de jargon: RETIM scapă de angajați, nu de gunoi. Azi, la Ghizela, nu se transferă nimeni nicăieri. Se joacă un spectacol pentru camere, iar în spate se ruinează vieți.
De asta au schimbat cuvântul “concediere” cu “transfer”. De asta presează să semneze salariații “în acord”. De asta plimbă presa obedientă prin depozit. Vor să pară corecți în timp ce calcă în picioare oamenii care au ținut locul ăla în picioare ani de zile.
