RETIM, groapa nervilor. Simonis a închis bomba ecologică, iar RETIM a trecut la intimidări

La Ghizela nu mai e doar o groapă de gunoi. E o rană deschisă în care s-au strâns ani de nepăsare, interese și bani. Astăzi, în ședința Consiliului Județean Timiș, Alfred Simonis a făcut ceea ce niciun alt politician local nu a avut curajul să facă până acum: a spus stop. „Epoca haosului, a șantajului și a neglijenței criminale încetează aici”, a declarat în plen, anunțând rezilierea contractului cu RETIM, compania care de ani de zile face bani din gunoaiele timișenilor, dar lasă în urmă doar mizerie și levigat.

Garda de Mediu a închis celula doi a deponeului de la Ghizela după ce a constatat că acolo se aruncau toate deșeurile la grămadă, fără sortare, fără tratament, fără nicio urmă de respect pentru lege sau pentru oameni. În loc de reciclare și colectare selectivă, a fost un simulacru de gestionare, o batjocură pe bani publici. Simonis a spus clar: „RETIM și-a bătut joc practic de locuitorii din Timiș.” Cuvinte dure, dar perfect justificate de imagini, rapoarte și fapte concrete.

Noi, la Vocea Timișului, scriam despre asta încă de la începutul anului. În articolul „RETIM ne face proști cu tupeu, am arătat cum compania îi amendează pe timișeni pentru colectare incorectă, în timp ce propriile echipe reamestecă deșeurile. Apoi, în „RETIM îngroapă saltele și moloz la Ghizela, am publicat imagini cu gunoaie aruncate direct în groapă, fără nicio procedură de tratare. Iar în „Adevărul de la Ghizela am documentat pas cu pas cum deponeul devenise o bombă ecologică, tolerată ani la rând de autorități. Toate aceste materiale au fost ignorate până acum, când realitatea a explodat la propriu.

În depozit s-au adunat peste 200.000 de metri cubi de levigat, un lichid toxic care, dacă ajunge în Timiș sau Bega, poate distruge ecosistemul pe zeci de kilometri. „Dacă acest levigat ajunge în râurile Timiș și Bega, distruge tot ce este în aval”, a avertizat Simonis. Nu e o figură de stil, e o realitate confirmată de specialiști și de propriile documente ale companiei.

La ședința de astăzi a fost prezent și directorul RETIM, Dan Pascu. L-au invitat să explice cum s-a ajuns în această situație, dar tot ce a reușit să spună a fost că „nu există nicio metodă certificată pentru a determina volumul de levigat. Pur și simplu nu există.” Pe scurt, nu știu ce e acolo, dar sigur nu e vina lor. Simonis i-a pus în față propriul raport al firmei, întocmit în 2020, care spunea clar că „o cantitate estimată de circa 200.000 de metri cubi de levigat este deja acumulată în corpul depozitului”. Pascu a încercat să explice că e vorba doar de o „estimare”, dar Simonis l-a oprit imediat: „Nivelul nostru e dat de votul oamenilor din Timiș, nu de compania dumneavoastră privată. Ați crezut că îi puteți face proști pe toți și să faceți ce vreți cu deșeurile Timișului. Nu mai merge.”

Pascu a fost nevoit să recunoască și că depozitul a depășit capacitatea autorizată. În autorizația de mediu scrie 1.127.000 de metri cubi, dar în realitate sunt 1.150.618. Și, ca orice administrator prins cu mâța-n sac, a dat vina pe alții. A spus că Agenția pentru Protecția Mediului știe situația de luni bune, dar „nu a reacționat”. Simonis l-a pus la punct: „Scuzele și pretextele unor societăți care se axează doar pe profit nu ne mai interesează.”

În timp ce unii își justificau neputința, consilierii USR au ales să se facă că nu văd și nu aud. Au refuzat să voteze rezilierea. Aceiași oameni care se laudă zilnic cu discursuri despre transparență, mediu curat și moralitate administrativă. RETIM este operatorul de salubritate al Timișoarei, oraș condus de Dominic Fritz. Iar Fritz, neamțul care vorbește frumos despre valori europene, tace când vine vorba despre firmele cu acționariat german.

Firma mamă a RETIM este în Germania, iar coincidențele nu se opresc aici. Cu o zi înainte de ședința de la Timiș, ambasadorul Germaniei și reprezentanți ai grupului RER, acționarul majoritar al RETIM, s-au întâlnit la București cu Sorin Grindeanu. Coincidență? Poate. Dar în România, coincidențele care miros a levigat sunt rareori întâmplătoare.

RETIM își pregătise apărarea din timp. Cu două zile înainte de ședința de astăzi, pe 6 octombrie, compania a trimis o notă internă către angajați, semnată de directorul general Dan Pascu. În acel document, le cere tuturor „să nu comenteze public situația” și „să trimită toate întrebările către Departamentul Comunicare sau Resurse Umane”. Practic, o interdicție totală de a vorbi, sub pretextul „clarificării poziției oficiale”.

Nota, cu antetul RETIM și ștampilată oficial, începe cu formula „Depozitul NU este plin. Celula 2 mai are spațiu disponibil, iar activitatea de depozitare se desfășoară normal și în siguranță.” Apoi vine și scuza: „Acuzațiile privind depășirea capacității provin dintr-o eroare de calcul.” Cu alte cuvinte, în logica lor, sute de mii de metri cubi de gunoi ar fi fost aruncați peste capacitate dintr-o greșeală de matematică. Mai departe, Pascu le spune angajaților că „RETIM va contesta decizia anunțată de Consiliul Județean Timiș” și că imaginile cu gunoaie amestecate „nu provin din colectarea de la populație, ci din rampe clandestine”. O explicație absurdă, fiindcă filmările arată clar mașini RETIM care descarcă în groapa de la Ghizela, nu în vreo rampă improvizată.

Nota se încheie cu același ton autoritar: „Vă rugăm să nu comentați public situația.” Este reacția tipică a unei companii care nu mai controlează realitatea, dar încearcă să controleze percepția. În loc să explice public ce se întâmplă, preferă să impună tăcerea.

Simonis n-a fost impresionat nici de ambasade, nici de lobby. A spus limpede că județul Timiș își va face propria companie de salubritate, fără RETIM și fără „combinații”. A închis groapa și, în același timp, a redeschis discuția despre curajul de a înfrunta sistemul. Pentru prima dată, un lider local n-a mai făcut pe el de frică atunci când o companie cu bani grei și protecție politică a fost prinsă cu mâța-n sac.

RETIM, în schimb, a preferat să ne facă plângere la IPJ, după ce am publicat imaginile și documentele care le-au stricat confortul. M-au chemat luni, pe 13 octombrie, la audieri. Nu sunt singurul: și colegul meu, Tiberiu Kiss, e în aceeași situație. Noi am început să săpăm la RETIM, iar ei au simțit că le cam încurcăm calculele. Astăzi, l-am întrebat pe Pascu, față în față, de ce doar nouă ne-a făcut plângere? A spus doar atât: „Nu vreau să dau declarații.” Perfect. Exact așa o să spun și eu luni: nu dau declarații.

RETIM a greșit groapa. A crezut că poate îngropa presa sub amenințări, plângeri și presiuni. A uitat că adevărul nu moare, oricât levigat ai turna peste el. Noi am săpat acolo unde miroase urât, iar ceea ce am găsit nu mai poate fi ascuns.

Și, pentru prima dată după mulți ani, cineva din administrație a avut curajul să intre în toată această combinație urat mirositoare și să spună „Gata!”. Se numește Alfred Simonis. Restul pot rămâne cu nasul în groapă, dacă tot le place mirosul.