Vocea Timișului a intrat în posesia unei filmări care pulverizează propaganda servită de Retim și amplificată cu bannere plătite în presa locală de casă. În imagini se vede clar cum, la deponeul de la Ghizela, deșeurile din construcții, saltelele, plasticul și alte voluminoase sunt aruncate de-a valma și apoi îngropate sub un strat subțire de pământ. O practică identică gropilor comunale din anii ’90, dar vândută cetățenilor ca “management modern” și “reciclare europeană”.
În timp ce oamenii sunt vânați cu ETICHETA ROȘIE pentru un PET murdar sau un sac pătat și obligați să plătească tarife dublate, compania își permite să îngroape mii de tone de moloz și saltele la grămadă. Ipocrizia e dublată de prețuri tot mai mari și de discursuri în care vina este aruncată la cetățeni, iar responsabilitatea reală dispare sub pământ, odată cu gunoiul.
Declarațiile lui Dan Pascu, directorul Retim, completează tabloul grotesc. În fața presei prietenoase, el a spus senin: „Instalațiile funcționează normal, nu există poluare la deponeul de la Ghizela”. Garda de Mediu l-a contrazis cu o amendă de 100.000 de lei, documentată cu rapoarte și fotografii ale levigatului scurs. Pascu a continuat: „Amenda este abuzivă și nu reflectă realitatea”. Realitatea, însă, e surprinsă în filmările pe care vi le prezentăm: buldozere care îngroapă saltele, pungi, plastic și resturi din construcții.
Mai mult, directorul a negat evidența: „Nu există levigat care să se verse în pânza freatică, totul este controlat”. În paralel, Garda de Mediu a consemnat exact asta – scurgeri vizibile de levigat, cu impact direct asupra mediului. Și, ca să fie totul complet, Pascu a mutat vina pe cetățeni: „Problemele deșeurilor aparțin și cetățenilor, care nu colectează selectiv corect”. Cu alte cuvinte, dacă îți scapă o cutie de conserve murdară în sacul galben, plătești dublu. Dacă Retim îngroapă tone de moloz, asta e “gestionare modernă”.
Cireașa de pe tort a fost justificarea scumpirilor: „Majorarea tarifelor este justificată, pentru că reflectă costurile reale de colectare și gestionare a deșeurilor”. O explicație cinică, în condițiile în care tarifele cresc, serviciul scade, poluarea se accentuează și cetățenii sunt lăsați să creadă că ei sunt de vină. Iar pentru ambalaj, Pascu a ambalat totul în formula magică: „Deponeul este gestionat în conformitate cu standardele europene”. Standardele se văd în filmare: saltele, moloz, plastic și saci menajeri îngropați la grămadă și acoperiți cu pământ.
În tot acest timp, presa locală plătită cu bannere colorate și campanii de imagine se preface că nu vede nimic. Articole cu titluri dulci, vizite cu casca pe cap și citate cosmetizate îi asigură lui Pascu liniștea. Cetățenii plătesc tarife mai mari, iar banii lor se întorc sub formă de reclame care să ungă presa și să astupe adevărul.
Concluzia e limpede ca levigatul care curge pe lângă celule: cetățenii sunt controlați, amendați și tratați ca proști pentru greșeli minore, în timp ce Retim îngroapă mizeria sub pământ și minciuna sub cuvinte. Diferența dintre realitate și discurs e mai groasă decât stratul de gunoi care se așază zilnic la Ghizela.
[…] Retim îngroapă saltele și moloz la Ghizela, dar arde cetățenii la buzunar cu ETICHETA ROȘIE […]