Pe stenograme! Primarul Ionel Toma, la picioarele cooperativei imobiliare de pe raza comunei Giroc

Ca să înțelegeți cât de disperată e cooperativa imobilară de la marginea Timișoarei, vă spunem doar atât: toată lumea caută microfoane și camere ascunse. Peste tot! Prin toate birourile, indiferent că sunt de stat sau private! Și nimeni nu mai înțelege absolut nimic!

S-a ajuns până acolo încât, vineri, 12 noiembrie a.c., sub acoperirea unei lucrări în rețeaua de curent electric, anunțată de administrație cu o zi înainte, Primăria Giroc să fie… scanată. De sus până jos! De un freelancer! Și doar după ce funcționarii au fost trimiși acasă, în jurul prânzului! În ideea că se va găsi vreun… emițător. Ghinion!

Din motive de securitate, nu vom inista prea mult asupra acestui aspect halucinant. Cert e că se știe scenaristul, se știe cine e cel care a a umblat cu creanga de alun prin birouri și cel care s-a jucat cu curentul. Și ca să știe și girocenii și chișozenii, angajatul Electrica este unul și același cu cel care leagă dezvoltatorii imobiliari, în regim de șantier și la mica înțelegere, direct pe rețeaua de iluminat stradal sau pe orice alt obiectiv al administrației publice (exemplu, apartamentele sociale din fosta unitate militară). Cine sunt cei care plătesc facturile de curent?! Fraierii! Cine profită? Șmecherii!

Și facem afirmațiile cu atâta lejeritate și nonșalanță, întrucât totul poate fi demonstrat și contextualizat! Cu probe clare! Multe dintre ele din fonoteca de aur, arhivă audio-video care a intrat în posesia reporterilor de la voceatimisului.ro, și care-i pune în valoare și-i devoalează, în toată splendoarea umană, pe membrii cooperativei imobiliare de pe raza comunei Giroc. Cert e că până și Darwin s-ar mai gândi, cel puțin de două ori, dacă ar vedea apucăturile bipedelor cu harfe de mafioți, înainte de a-și schița teoriile evoluționiste.

Probabil de cele mai multe ori, nu vom fi în măsură să prezentăm imaginile propriu-zise, ci doar să redăm dialogurile și coordonatele de timp, la modul cel mai fidel cu putință. Tocmai pentru că situația este extrem de delicată, volatilă și versatilă. Plus că în joc, dincolo de sumele exorbitante care sunt rulate în interiorul cooperativei imobiliare de pe raza comunei Giroc, sunt viețile și integritatea fizică a unor oameni, unii dintre ei, cu familii și copii. Iar pentru noi discreția și protecția surselor sunt mult mai importante decât faima. Deși suntem pe deplin conștienți că imaginile video ar face mai mult decât o mie de cuvinte!

Și sunt sute de astfel de pelicule care lămuresc, în detaliu, tot jaful și scenariile mizerabile din ultimii 20 de ani de pe raza localității de la marginea Timișoarei. Regii penale după care o serie de oameni onești, în mare parte dezvoltatori imobiliari sau posesori de terenuri valoroase, au fost pensetați și jumuluți, mai ceva ca niște gâște polare! Pur și simplu obligați să intre în horă și, unde nu s-a putut, au fost blocați la mantinelă, după metoda ”capac”, până au priceput semnalul. În cel mai fericit caz, așa cum rezultă tot din imagini și dialoguri, sub presiune, au fost nevoiți să devină asociați cu cooperatiștii!

Cert e că unde n-a mers, s-a instalat teroarea! La braț cu interlopii! Oameni normali au fost bătuți, alergați desculți pe străzi și timorați, până au cedat! Și cu pistoalele pe masa! Pe probe clare! Totuși, ceea ce este extrem de trist e că toate aceste lucruri s-au întâmplat, timp de peste două decenii, la o aruncătură de băț de Timișoara. Da, de Timișoara! Și nicio autoritate publică NU a mișcat niciun deget deși, așa cum o să vă lămuriți pe parcurs, toate insituțile de forță ale statului roman din Banat – și nu numai!!! – au știu exact ceea ce se petrece pe raza comunei Giroc! La milimetru! Tot pe probate! Audio-video!

Lacul lebedelor

Revenim la cooperativa imobiliară de pe raza comunei Giroc. Și, initial, am fi vrut să începem expunerea de azi cu o întrebare către primarul PSD Ionel Toma: de ce îl ține în brațe pe Dan Ionel Pascu, zis Puiu Minda? Bineînțeles, una retorică! Căci există extrem de multe probe, dincolo de povești, fie că recunoaște sau nu, că edilul a servit ”pachețele” și ”prăjiturici” din mâna celui mai mare combinator de urbanism din localitatea de la marginea Timișoarei și titular, direct sau indirect, de sute de parcele de terenuri de pe raza localității.

Și există dovezi și declarații ferme că Ionel Toma s-a îndulcit fie în biroul personal de la Primăria Giroc, fie sub acoperișul casei sale sau…chiar din mers. Și primarul comunei Giroc este rugat să nege dacă se știe diabetic sau alergic la ”prăjiturici”! Până atunci, dăm cuvântul unei pelicule, înregistrate la finele anului trecut:

• Bă, Minda poate să-l dea de unul singur în gât pe Toma! El poate închide buticul, când vrea!
• Toate trec prin el, toată lumea știe. El decide tot ce se întâmplă în Giroc.
• Știi ce mi-a spus sora lui Minda și pot să dovedesc: bă, dacă deschid gura cu Puiu despre Toma, s-a terminat cu primarul. Nu va exista nici măcar proces.
• Și te miră? Ăla e la Primărie ca la el acasă.

Și, într-adevăr, așa cum rezultă din probatoriu, interlocutorul afirmației, un mic dezvoltator imobiliar timișorean, a făcut proba verității. Oricum, chiar dacă ar fi fost invers, nimic nu ar fi schimbat datele problemei, căci sunt atâtea probe în ceea ce privește faptul că Primăria Giroc s-a transformat într-o ”cofetărie ambulantă”, încât chiar nu mai contează. Cu atât mai mult cu cât o altă afirmație interesantă, desprinsă din fonoteca de aur, vine să reconfirme principiile după care funcționează cooperativa imobiliară:

• Auzi, să vină să spună câți bani au luat pentru toate parcelele de tineri căsătoriți? Și ii împărțeau între ei! Și X le mai si revindea cu 3000 euro sau cu 5000 euro.
• E suficient să te uiți doar cine sunt beneficiarii de case pe terenurile alea de la Legea 15 și să vezi că oamenii aia nu au nicio legătură cu toată treaba.

O afirmație, pe cât de intereseantă, pe atât de corectă! Unde mai pui că este de notorietate faptul că, la vremea respectivă, când Primăria Giroc împărțea terenuri ”tinerilor căsătoriți” pe Legea 15/2003, o grămadă de interlopi și-au făcut mutația pe raza administrativă a comunei de la marginea Timișoarei. Mulți dintre ei au stat pe tabele doar cu numele și la rând, în schimbul unor sume infime de bani. În timp ce șmecherii cooperativei au tras sforile și au tranzacționat o mare parte din parcelele de teren la adevăratele valori de piață.

Demagogul de serviciu

Acum, îi rugăm pe giroceni, în special pe chișozeni, să facă un apel la memoria colectivă și să-și aducă aminte cum, pe data de 22 septembrie 2015, au ieșit cu sutele în stradă, din cauza mirosurilor insuportabile, în fața unui incinerator de cauciucuri, aflat pe raza localității, la limita zonelor de case. Și primarul Ionel Toma a fost alături de oameni! A fost în asentimentul mulțimii și asta se vede din declarațiile de presă de la vremea respectivă când a promis, cu subiect și predicat, că va rezolva problema mirosurilor și va stopa activitatea firmei poluatoare, motivând că ”așa ceva trebuie să înceteze”.

În context, iată o nouă frântură de discuție, așa cum rezultă din imaginile video intrate în posesia reporterilor voceatimisului.ro:

• Toma, de fiecare dată când mă vede, îmi arată cât e el de sărac! Dar nu spune, derbedeul, că Roman l-a ajutat să vândă un teren cu 300.000 euro, în loc de 100.000 euro. Nu spune că Roman i-a găsit cumpărători cu 100.000 euro pentru terenul unde ăia topesc plasticuri, pământ care nu avea nicio valoare.
• Auzi, dacă încep unii să vorbească cum și la ce preț a cumpărat Group DCM SRL terenul de la Primăria Giroc pentru stația de mixturi asfaltice de la Chișoda, pleacă toți acasă. Uite-te numai că toate lucrările de infrastructură și de apă și canal sunt luate numai de Dinu Instal SRL și tot ce înseamnă proiectare, PUZ și PUG de ăia de la Tectonics. Nu se mai satură!

Și afirmațiile sunt cât se poate de corecte! Da, așa cum rezultă din cartea funciară, primarul Ionel Toma este cel care a vândut, la vremea respectivă, terenul către ”poluatorul” SC Power Oil SRL. Un teren care nu valoara mai nimic și care a fost achiziționat DOAR cu promisiunea eliberării unei autorizații de construcții pentru topitoria de cauciucuri. Asta ca să știe și chișozenii! Și dacă edilul comunei Giroc are probleme de memorie, este rugat să o sune pe Nelica Stanciu, persoana împuternicită care s-a ocupat de detaliile tranzacției.

Oricum, de departe, la o scurtă analiză a fonotecii de aur, cel mai înjurat personaj, chiar și de către asociații și colaboratorii săi, este Puiu Minda. Cu siguranță, cel mai mare combinator de urbanism nu ar suporta ușor caracterizările, metaforele și umilințele verbale la adresa sa! Totuși, ca să evităm un carnagiu, momentan, le ținem de-o parte! Și apropo de colectele de bani, făcute în numele primarului Ionel Toma, sub formula magică ”fiecare dă cât poate și cât vrea, ca moșu să închidă cheltuielile cu casa lui X”, lucrurile sunt simple și clare, așa cum rezultă din imiaginile video:

• Maestre, îți spun că știu sigur, că am vorbit cu oamenii. Toți au dat banii pentru Toma. Noi, de exemplu, am dat câteva mii. Roman a dat 20.000 euro. Circu a scos și el cash din bancă. Neamțu, cel cu cofetăria, la fel. Săuca, tot așa. Vâșcu a sărit și el. Murariu, Damo și Fedor au contribuit cu toții. Asta e! Facem și mergem înainte.

Și vorba lui Mueen Al Shawish (Mimo), ca să știe și asociații săi, Nidal Cheick Asad și Ionel Dan Pascu (Puiu Minda): ”De ce să fim fraieri și bulangii! Nouă ne e bine. Nu bine, ci foarte bine! Dacă el e bine, nouă ne e bine. Așa trebuie să gândim ca să facem și mai mulți bani”. O frază adâncă, plină de tâlc și de învățăminte aproape biblice!

Chiar dacă din punct de vedere fonetic și interpretativ, căci vorbim despre imagini video, gesturile și mimica iordanianului Mimo duc spre Al Pacino. Spre Nașul! Deși personajele principale ale mini serialului, care încă mai turnează pe raza comunei Giroc, mai au o replică de film. Una și mai memorabilă pe care, dacă vrea, o poate reține și ”cofetarul” lui Ionel Toma: ”Doar Minda a făcut bani mulți. Pe restul doar i-a păcălit și aburit. Eu nu sunt gâscă. Că vreau să par, asta e altceva…”.