Raportul Curții de Conturi spune clar că la STPT au existat nereguli, plăți nelegale, achiziții făcute fără documente serioase și un control intern praf. Iar când auditorii trag „concluzie cu rezerve”, iar conducerea nu contestă constatările, întrebarea e una singură: unde au fost Petolea și Dogaru când societatea se afunda în improvizație?
La STPT s-a vorbit mult, s-a explicat și mai mult, iar când apăreau semne de întrebare, răspunsul era aproape mereu același: nu e nimic grav, totul e sub control, cine critică exagerează. Numai că acum nu mai vorbim despre replici de ședință sau despre comunicate scrise ca să treacă ziua. Vorbim despre raportul Curții de Conturi. Iar raportul spulberă liniștea asta falsă care a fost vândută ani la rând.
Pe scurt, Curtea de Conturi spune negru pe alb că „la nivelul STPT S.A. s-a constatat că aspectele verificate nu se află în conformitate cu reglementările relevante aplicabile”. Asta e formula rece din document. Tradus normal, înseamnă că la STPT au fost găsite probleme serioase, nu fleacuri birocratice și nu simple greșeli de redactare.
Mai departe, auditorii trag oficial o „CONCLUZIE CU REZERVE”. Asta nu e o ștampilă pusă din inerție. E modul instituțional prin care se spune că ceea ce s-a găsit este suficient de grav încât să nu poată fi trecut la categoria „merge și așa”.
Și mai e ceva care spune enorm. În raport apare clar: „Conducerea STPT nu a formulat puncte de vedere divergente față de aspectele prezentate de echipa de audit.” Cu alte cuvinte, când au venit auditorii cu constatările pe masă, conducerea nu a venit cu o respingere clară. Asta taie din start povestea clasică în care totul ar fi doar atac politic sau răutate de campanie.
Raportul a verificat cheltuieli de personal, carburant, piese de schimb, inventarierea patrimoniului, subvenții și achiziții publice pentru anii 2022, 2023, 2024 și semestrul I din 2025. Adică exact zonele în care o societate publică trebuie să fie beton. Exact acolo, STPT a scârțâit rău.
Una dintre cele mai jenante descoperiri ține de carburant. Curtea de Conturi a constatat „plăți nelegale pentru carburantul aferent kilometrilor nejustificați pentru trei vehicule care nu figurau în programul și graficul de circulație din data respectivă”. Mai pe românește, s-a decontat carburant pentru vehicule care, pe hârtie, nici măcar nu trebuiau să fie în cursă.
Valoarea găsită de audit este de 1.945 de lei, din care 1.773 de lei pagubă și 172 de lei majorări. Unii vor spune imediat că suma e mică. Numai că aici nu suma e marea problemă, ci obrazul gros al sistemului care a permis așa ceva. Dacă într-o verificare ies la iveală astfel de cazuri, întrebarea firească este câte altele nu au ieșit încă. De aceea Curtea de Conturi a cerut și „extinderea verificărilor în vederea identificării altor situații similare”.
Alt capitol rușinos: pontajele și salariile. Raportul spune că pentru unii salariați „au fost înregistrate ore de lucru suprapuse aferente a două activități diferite desfășurate în același timp, fiind remunerate de două ori”. Adică aceeași oră a fost plătită de două ori. O dată pentru o activitate, încă o dată pentru alta.
Curtea de Conturi explică și cum s-a ajuns aici: „slaba funcționare a controlului intern eficient asupra pontajelor”, „lipsa unui mecanism automat de verificare a suprapunerilor” și „deficiențe în funcționarea aplicației informatice (…) care a permis înregistrarea și plata dublă a orelor de activitate efectuate în același timp”.
Un sistem făcut prost sau lăsat prost, în care banii au ieșit fără ca cineva să oprească robinetul la timp. Iar când într-o companie publică ajungi să plătești de două ori același timp de lucru, nu mai e de vină doar un om care a completat greșit o hârtie. E vorba de o conducere care n-a fost în stare să pună ordine.
Nici exploatarea autobuzelor nu arată mai bine. Curtea de Conturi a constatat „nerespectarea prevederilor legale referitoare la exploatarea autobuzelor, la completarea, circuitul și utilizarea foilor de parcurs”. În plus, auditorii spun că verificarea stării tehnice a vehiculelor „nu este în toate cazurile asumată” de cei responsabili, iar înscrierea greșită a kilometrilor poate afecta consumul de combustibil și chiar siguranța.
Aici deja nu mai vorbim doar de bani, ci de ceva și mai grav: de felul în care circulă autobuzele unei societăți publice. Dacă foile de parcurs sunt tratate la mișto, dacă kilometrii pot fi trecuți prost, dacă verificarea tehnică nu este asumată clar, atunci nu mai discutăm despre dezordine birocratică. Discutăm despre un management care a lăsat lucrurile să curgă periculos.
La achiziții, tabloul e la fel de prost. Curtea de Conturi arată că STPT a făcut achiziții directe de produse intrate în stoc, inclusiv parbrize și geamuri lunetă, „fără o analiză prealabilă a necesarului de consum și fără a exista o justificare întemeiată privind necesitatea acestora”. Rezultatul: „imobilizarea nejustificată a resurselor financiare” și stocuri încărcate cu produse care se mișcă greu. Tradus simplu: bani publici blocați fără cap.
Și mai rău stă partea de servicii. În 2024, STPT a făcut trei achiziții directe pentru montaj geam lateral și înlocuire parbriz, cu prețuri diferite pentru servicii similare, fără „documente privind estimarea valorii achiziției”, fără „analiză de piață sau consultarea ofertelor” și, în unele cazuri, fără documente care să arate clar „realitatea și necesitatea serviciilor prestate”.
Iar bomba este formulată sec în raport: „Comenzile au fost transmise telefonic.” Serios? Într-o societate publică, plătită din bani publici, cu obligații clare de trasabilitate și rigoare, comenzile se dădeau la telefon? Asta nu mai e administrație. Asta e cârpeală.
Tot raportul arată că devizele au fost prezentate exclusiv de furnizor, fără justificarea diferențelor de preț, iar auditorii au stabilit aici o abatere de 3.330 de lei, din care 3.000 de lei reprezintă plăți nejustificate documentar. Din nou, suma nu e problema centrală. Problema e cum s-a lucrat: fără filtre, fără cap, fără disciplină.
Curtea de Conturi a mai constatat și „stabilirea eronată a codurilor CPV”, adică folosirea mai multor coduri și denumiri pentru același produs. Pare tehnic, dar nu e. E încă un semn că și în achiziții lucrurile au fost făcute superficial, fără rigoarea minimă pe care o cere legea.
Acum, dacă pui totul cap la cap, nu mai iese o eroare izolată. Iese un stil de lucru. Carburant decontat aiurea. Ore plătite dublu. Foi de parcurs completate prost. Verificări tehnice neasumate. Achiziții fără fundamentare serioasă. Comenzi telefonice. Coduri CPV folosite neunitar. Adică exact imaginea unei societăți în care controlul intern a fost slab, iar conducerea ori n-a văzut, ori n-a vrut să vadă, ori a preferat să meargă înainte așa.
Aici ajungem la numele care nu mai pot fi ocolite: Petolea și Dogaru. Ei sunt la butoanele STPT și astăzi. Petolea este directorul general, iar Dogaru este adjunctul. Nu mai vorbim despre foști șefi care pot invoca trecutul sau despre oameni care n-ar mai avea legătură cu ce se întâmplă în societate. Vorbim despre conducerea actuală, cea care răspunde direct în fața timișorenilor pentru haosul confirmat oficial de Curtea de Conturi.
Când un raport oficial vorbește despre plăți nelegale, ore plătite de două ori, achiziții fără documente suficiente, comenzi transmise telefonic și un control intern slab, întrebarea nu mai este cine se simte vizat politic. Întrebarea este cine conduce STPT și de ce a fost posibil ca societatea să ajungă aici. Iar răspunsul, astăzi, poartă două nume: Petolea și Dogaru.
Ei trebuie să iasă public și să explice simplu, fără ocolișuri și fără limbaj de lemn: cum a fost posibil ca STPT să funcționeze în acest fel sub conducerea lor? Cum s-a ajuns la decontări de carburant pentru kilometri nejustificați? Cum s-a ajuns la ore suprapuse plătite dublu? Cum s-a ajuns la achiziții fără analiză de piață și fără documente clare? Și mai ales, de ce timișorenii ar mai avea încredere într-o conducere care primește de la Curtea de Conturi o concluzie „cu rezerve”?
