La bilanțul de un an la Consiliul Județean Timiș, Alfred Simonis a fost întrebat cum de reușește județul să împingă lucrurile înainte într-un ritm pe care nu îl vezi prea des în România. Proiecte blocate de ani întregi au fost deblocate, altele au intrat în execuție, iar câteva sunt aproape finalizate.
Răspunsul lui Simonis a fost surprinzător de direct. Fără ocolișuri, fără fraze de politician. Primul lucru spus: ritmul din instituție s-a schimbat radical. „Au rămas alături de noi doar colegii care au putut ține ritmul. Nu toți au reușit.” Cu alte cuvinte, cine poate să muncească în viteză rămâne, cine nu, nu blochează sistemul.
Apoi a explicat esențialul: știe cum funcționează administrația românească și, mai ales, unde se blochează. „Administrația e plină de blocaje. Eu știu unde se blochează și știu mecanismele prin care pot fi deblocate.” Nu a spus-o arogant, ci ca fapt. A lucrat ani de zile în poziții în care a văzut cum se mișcă lucrurile la nivel central.
Și a venit și partea spusă cel mai des în șoaptă de alți politicieni, dar rar recunoscută public: „În România este foarte important să ai pe cine să suni când ești blocat. Pun mâna pe telefon, sun și deblochez situația în interesul județului Timiș.”
A mai punctat ceva ce publicul simte, dar puțini politicieni admit: diferența dintre Parlament și administrația locală. „În administrația locală e mult mai greu. Aici rămân în urma ta spitale, școli, drumuri, proiecte concrete.”
Răspunsul lui a avut o idee simplă: Timișul s-a mișcat pentru că cineva a pus presiune, a urmărit termenele și a intervenit atunci când sistemul se bloca. Nu pentru că birocrația s-a trezit brusc la viață. În concluzie, explicația pentru ritmul de acum e una pragmatică: conducere fermă, oameni care trag în aceeași direcție și capacitatea de a deschide uși atunci când apar blocaje.
Un răspuns spus calm, pe înțelesul tuturor, care arată clar de ce Timișul merge înainte în timp ce alții încă se chinuie cu „mai vedem”, „revenim” și „să analizăm”.
