În timp ce primarul Dominic Fritz și viceprimarul Ruben Lațcău își fac imagine pe Facebook cu „modernizarea transportului public”, realitatea din teren este exact opusul poveștilor frumos ambalate.
Garajele STPT, unde se repară și sunt întreținute autobuzele, tramvaiele și troleibuzele Timișoarei, arată ca niște ruine post-apocaliptice. Pereți crăpați, acoperișuri care stau să cadă, echipamente vechi, instalații improvizate, iar condițiile de muncă pentru angajați sunt departe de a fi decente.
Ca și cum acest haos nu ar fi suficient, curțile garajelor sunt pline de gropi adânci, cratere care pun în pericol atât vehiculele, cât și siguranța angajaților. Fiecare autobuz sau tramvai care intră și iese din aceste garaje trebuie să facă slalom printre hârtoape, în timp ce mecanicii riscă să se accidenteze la fiecare pas. În loc să fie un loc sigur pentru întreținerea și reparația mijloacelor de transport public, aceste garaje arată mai degrabă ca niște terenuri de război abandonate.
Promisiuni fără acoperire
De-a lungul mandatului, administrația Fritz a promis „modernizarea transportului public”, însă, dincolo de achiziția unor autobuze electrice (care au întârzieri la livrare) și reabilitarea unor linii de tramvai începute încă din mandatul precedent, infrastructura de bază a STPT a fost complet ignorată. Fără hale de întreținere moderne, fără condiții decente pentru angajați și acum, iată, cu drumuri distruse în curțile garajelor, cum poate cineva să mai creadă în poveștile administrației?
Realitatea pe care primăria o ignoră
În loc să se laude pe Facebook cu „pasiunea pentru mobilitate” și „grija pentru transportul public”, conducerea orașului ar trebui să coboare în garajele STPT și să vadă dezastrul cu ochii lor.
🔴 Cum pot să funcționeze în siguranță autobuzele și tramvaiele când ele sunt întreținute în astfel de condiții?
🔴 Cum să ai un transport public performant când mecanicii lucrează în hale insalubre, iar vehiculele trebuie să evite craterele chiar și în propria curte?
Timișoara se vrea un oraș european, dar realitatea din STPT ne arată un oraș abandonat de propria administrație. Poate că e momentul ca cei care conduc orașul să lase deoparte postările electorale și să înceapă să muncească.
Cerem acțiuni, nu povești!
Transportul public nu înseamnă doar achiziția unor vehicule noi și prezentarea lor festivă pe Facebook. Înseamnă investiții reale în infrastructură, în condițiile de muncă ale angajaților STPT și în siguranța călătorilor.
Timișoara nu are nevoie de povești, ci de fapte!
