Hoții au furat banii de pensie, dar Poșta a „executat” contabila și casiera. Directorul PNL Adrian Lulciuc – intact după jaful de 2 milioane de euro de la Timișoara

În dimineața zilei de 1 iunie 2025, o patrulă a Poliției Rutiere din Timișoara oprește o autoutilitară albă care dădea semne de comportament suspect. La bord – doi bărbați care, la vederea echipajului, fug în direcții diferite. Unul este prins pe loc, celălalt reușește să dispară. În mașină – șoc total: 16 saci de rafie plini cu bani, circa 2 milioane de euro în lei, bani destinați pensiilor și salariilor pentru județul Timiș.

Spargerea fusese comisă în acea noapte, chiar în sediul central al Poștei din Timișoara – instituție cunoscută sub numele de „Poșta Mare”. Hoții au intrat printr-o ușă laterală, au dezactivat sistemul de alarmă și au scos hard-diskul de pe camerele de supraveghere. Planul a eșuat doar pentru că au dat peste echipajul de poliție.

După ce sacii au fost recuperați, iar cazul a fost preluat de Serviciul de Investigații Criminale, a început vânătoarea internă de vinovați. Dar nu în rândul conducerii. Nu. În loc să fie investigat directorul Poștei Timiș, Adrian Lulciuc, nimeni altul decât un promovat politic de către PNL, instituția a găsit rapid „țapi ispășitori”: contabila și casiera, sancționate disciplinar.

De ce? Pentru că era mai simplu. Mai comod. Mai ales când directorul Lulciuc beneficiază de protecția partidului și a rămas neclintit din funcție, în ciuda unui eșec uriaș de securitate în instituția pe care o conduce.

Într-un pamflet video publicat ulterior de polițiști, tonul este ironic și aproape comic – cu replici de tipul: „Mă bucur că i-am prins pe ăștia”, „Știți ce doare cel mai tare? Că au vrut să fure banii de pensie ai bunicilor noștri.”

Da, au vrut. Dar poate că cel mai tare doare altceva: că un director de instituție publică încasează lunar zeci de mii de lei și totuși nu e tras la răspundere pentru jaful de sub nasul său.

Potrivit celei mai recente declarații de avere și interese (iunie 2025), Adrian Lulciuc:

• deține un apartament de 50 mp în Timișoara;
• are un autoturism Volkswagen fabricat în 2014;
• este acționar unic la firma AOA Soluții și Consultanță;
• are datorii în valoare totală de peste 39.500 euro și 20.000 RON;
• a încasat în ultimul an fiscal:
  • 170.447 RON salariu de la Poșta Română;
  • 130.000 RON dividende de la firma sa;
  • 15.264 RON indemnizație din funcție publică;
  • totalizând peste 315.000 RON în venituri personale.

Este în același timp și secretar general al PNL Timișoara, dar și consilier local. Cu o asemenea susținere politică, nu este de mirare că scapă neatins.

Și, desigur, nici familia nu e departe de bugetul public: soția sa, Alexandra Teodora Lulciuc, este angajată tot la stat – fiind plătită cu aproape 40.000 de lei pe an pentru „indemnizație de creștere copil”, după ce anterior a lucrat ca inspector la Consiliul Județean Timiș.

În tot acest timp, ancheta nu a relevat vreo vină personală a contabilei sau casierei. Doar că era nevoie de vinovați rapizi. Să dea bine la imagine. Să salveze aparențele. Cine răspunde, de fapt, când o instituție de stat este păgubită cu milioane de euro? Pentru moment, nu directorul.

Dar poate că întrebarea corectă e alta: Câte milioane trebuie să dispară ca un șef numit politic să fie tras la răspundere? Sau poate întrebarea reală e: Cât de bine conectat politic trebuie să fii ca să nu răspunzi nici măcar când sub nasul tău dispar milioane? Mai presus de lege, mai presus de rușine, mai presus de orice urmă de responsabilitate – doar pentru că ai spatele asigurat politic.