Comunitatea academică din cadrul Universităţii Politehnica Timişoara a suferit o grea pierdere, în data de 21 ianuarie 2020, prin trecerea la cele veşnice a profesorului universitar emerit dr.ing. Alexandru Nichici, rector al instituției în perioada 1992 – 1996. Școala a pierdut nu doar o personalitate de excepție, ci și un OM remarcabil, o persoană caldă, un familist convins, un coleg adevărat și un interlocutor deosebit.
Prin întreaga sa activitate academică, ştiinţifică şi managerială, profesorul universitar Alexandru Nichici a avut o contribuţie semnificativă atât la formarea unor generaţii de profesionişti în domeniul ingineriei, cât şi, implicit, la dezvoltarea instituţională şi creşterea prestigiului Politehnicii timişorene.
Profesorul Alexandru Nichici s-a născut la 29 mai 1935 la Ivanda, judeţul Timiş. A absolvit Facultatea Electrotehnică, specialitatea Electromecanică în 1958. A devenit cadru didactic al Institutului Politehnic Timişoara în 1959, funcţionând în cadrul Catedrei de Tehnologia Materialelor a Facultăţii de Mecanică. A obţinut titlul ştiinţific de Doctor în 1970, cu teza ”Fenomene fundamentale la prelucrarea cu scântei electrice cu electrod oscilant”. În 1980 a fost numit profesor universitar, cu menţiunea că între 1974 şi 1976 a lucrat la Universitatea Naţională a Republicii Zair din Kinshasa. Din anul 1990 a devenit conducător de doctorat în specialitatea „Inginerie tehnologică”, cu orientare preferenţială spre optimizarea prelucrărilor prin eroziune electrică şi cu laser.
În plan didactic, s-a remarcat, în special, prin dezvoltarea sau inițierea cursurilor universitare Ştiinţa şi tehnologia materialelor, Sisteme şi tehnologii laser, Proiectarea statistică a experimentelor. Spre final de carieră, între anii 2008 și 2011, a fost coordonator şi titular de curs al disciplinelor ”Obiective, strategii şi metode în cercetarea ştiinţifică”, respectiv ”Comunicare ştiinţifică şi deontologie”, din programul de pregătire avansată a doctoranzilor, publicând, în 2009, în sprijinul acestora, cartea ”Lucrări ştiinţifice: concepere, redactare, comunicare”.
Dintre numeroasele lucrări ştiinţifice, 99 sunt publicate în ţară, 27 în străinătate, 8 fiind în reviste cotate ISI. Din totalul lucrărilor, cca. 30% sunt în domeniul tehnologiilor de prelucrare prin eroziune electrică şi cca. 55% în domeniul procesării materialelor cu fascicule laser. A publicat 5 cărţi şi a avut 2 brevete de invenţie aplicate. A pus bazele unei serii de contracte de cercetare ştiinţifică şi dezvoltare tehnologică cu unităţi economice şi de cercetare în domeniul ingineriei mecanice şi al tehnologiilor neconvenţionale de prelucrare a materialelor.
Pe parcurs, şi-a asumat mai multe funcţii de conducere în cadrul universităţii, între care cele de prodecan al Facultăţii de Mecanică (1977-1982), şef al Catedrei de Tehnologie Mecanică (1985-1990), rector al Universităţii Politehnica Timişoara (1992-1996), secretar ştiinţific al Senatului universităţii (1996-2000), membru al Consiliului Academic al UPT. Mandatul de rector l-a exercitat într-o perioadă dificilă, marcată de profunde transformări, în special prin reintroducerea autonomiei universitare, restructurarea programelor de studii, adoptarea Cartei Universității și compatibilizarea cu normele europene în domeniu.
În anul 2014 a publicat cartea cu caracter autobiografic „Şansă şi determinare”, în care rememorează cu sinceritate fapte, trăiri şi opinii care au definit cei 50 de ani la Politehnica, iar în 2017 și-a lansat volumul „Cu sinceritate despre tot: Povestea vieții mele”. În 2018 a fost organizatorul și sufletul întâlnirii de 60 de ani de la absolvire a generației din care face parte, una de elită a Politehnicii timișorene.
Înmormântarea va avea loc joi, 23 ianuarie 2020, ora 13:00 la Cimitirul din Calea Lipovei. Corpul neînsufleţit va fi depus miercuri, 22 Ianuarie 2020, ora 17:00 la Casa Funerară din Cimitirul din Calea Lipovei.
