Moartea Adrianei Vaslan-Cleo și scandalul noii maternități Odobescu: panglici, ipoteci și mușamalizări

În România, de 35 de ani, moartea e singura care sparge vitrinele lustruite de autorități. Abia când cineva moare, se vede putregaiul ascuns sub preș, panglici și vorbe mari. Totul e bine până când tragedia dă cu realitatea de pereți și scoate la suprafață ceea ce instituțiile încearcă să acopere cu conferințe de presă și comunicate rescrise. Așa s-a întâmplat și acum, la Timișoara, cu Adriana Vaslan-Cleo, o adolescentă de 17 ani din comuna Checea, care pe 9 august 2025 a născut la noua Maternitate Odobescu și câteva ore mai târziu a murit.

Resuscitată timp de mai bine de o oră, în zadar. În loc de explicații clare, au apărut patru fișe medicale, fiecare cu alt diagnostic și alte concluzii. Patru versiuni care se bat cap în cap și care indică, fără echivoc, că după deces cineva a umblat în acte. O jonglerie pe foaia de observație clinică generală, făcută nu pentru adevăr, ci pentru a acoperi urmele și a muta responsabilitatea dintr-o curte în alta.

Tragedia a ajuns și pe masa procurorilor. Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș a confirmat deschiderea unui dosar penal, dar l-a declinat către Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara. Urmărirea penală este, deocamdată, in rem – împotriva faptei, fără persoane trase la răspundere. Într-un sistem sufocat de dosare, cazul riscă să fie îngropat printre incidente de rutină.

În spatele acestei povești stă însă o mutare prezentată ca succes administrativ. La începutul lui ianuarie, vechea clădire Odobescu, veche de peste 120 de ani, a fost închisă din cauza riscurilor tehnice și de incendiu. În februarie, primarul Dominic Fritz și viceprimarul Ruben Lațcău au anunțat mutarea secției într-o clădire privată, fosta clinică President de pe strada Franyo Zoltan. Promisiunile au fost generoase: „condiții de secol XXI”, „siguranță și modernitate pentru mame și copii”.

Pe 13 martie 2025, Spitalul Municipal a semnat contractul de închiriere nr. 14 cu Uzinele Textile Timișoara SA, proprietarul clădirii. Chiria: 43.790 de euro pe lună, urmând să crească la 44.500 de euro. Durata: trei ani. Valoarea totală: aproape 1,8 milioane de euro. Obligațiile cad în cârca spitalului: toate reparațiile, toate autorizațiile, toate lucrările de întreținere. Dar imobilul era ipotecat din 2019 la Garanti Bank și avea înscrisă în Cartea Funciară o interdicție expresă de închiriere. Contractul semnat cu spitalul nu apare înscris la CF, iar până astăzi nu există nicio dovadă publică a unui acord al băncii pentru această închiriere. În lipsa unui asemenea acord, chiria rămâne vulnerabilă juridic.

La doar câteva săptămâni după semnarea contractului, pe 9 aprilie 2025, DSP Timiș a emis Autorizația Sanitară de Funcționare nr. 1831. Documentul consemna că unitatea este „curată, igienizată, dotată corespunzător” și că maternitatea poate funcționa. Ceea ce a permis administrației Fritz să organizeze, pe 14 august, o inaugurare cu panglică și declarații despre „o maternitate europeană”.

Dar cinci zile mai târziu, expertiza tehnică realizată de AGASI SRL spunea cu totul altceva. În raportul depus oficial, experții au consemnat că instalațiile de ventilație și climatizare sunt „în stare proastă de funcționare, cu uzură excesivă”, că filtrele HEPA sunt colmatate, tablourile electrice improvizate și că sunt necesare investiții majore, nu doar reparații minore. Practic, clădirea prezentată ca sigură și modernă era, conform specialiștilor, departe de standarde.

În acest context, moartea Adrianei devine și mai greu de explicat. După tragedie, fișa medicală a fost rescrisă în patru variante. În paralel, Spitalul Municipal a transmis presei un „drept la replică”, dar același text a fost editat de cinci ori pe pagina oficială de Facebook, într-o singură seară. Documente oficiale rescrise, comunicate schimbate după reacțiile publicului – exact definiția unei mușamalizări.

Cât despre Direcția de Sănătate Publică, instituția a răspuns solicitărilor oficiale printr-un document care seamănă mai degrabă cu o notă de apărare decât cu un raport de control real. Inspectorii au consemnat că maternitatea funcționează „în baza ASF”, că secția este „curată, igienizată, dotată corespunzător” și că instalațiile, inclusiv oxigenul din ATI, erau funcționale. În privința Adrianei, DSP notează sec că pacienta a fost internată în travaliu, a născut natural și apoi a intrat în stop cardio-respirator, resuscitarea durând o oră. Concluzia birocratică: „au fost respectate toate procedurile și protocoalele medicale în vigoare”. Nimic însă despre contradicțiile dintre fișele medicale, nimic despre eventuale întârzieri, nimic despre responsabilitatea managerială. Iar deficiențele tehnice semnalate de presă au fost expediate cu formula că „exced aria de competență”. Cu alte cuvinte: nu e treaba noastră.

Între timp, Parchetul confirmă existența dosarului penal, declinat către Judecătoria Timișoara. Expertiza tehnică arată deficiențe grave, DSP spune că totul e în regulă, iar administrația locală taie panglici și vorbește despre siguranță. Realitatea însă e alta: o adolescentă de 17 ani a murit, un contract de 1,8 milioane de euro pentru o clădire cu interdicție de închiriere scoate bani din bugetul spitalului, fișele medicale sunt rescrise, iar instituțiile își pasează responsabilitatea.

Întrebarea care rămâne e simplă: cine răspunde? Într-o țară normală, răspunsurile ar fi clare. În România, rămânem doar cu o fată moartă, o maternitate inaugurată pe repede-înainte și un cor de autorități care jură, în cor, că „totul a fost funcțional”.