Cu riscul că o să-mi săriţi în cap, risc pe care mi-l asum, am să scriu câteva rânduri despre ceea ce cred eu legat de relaţia copac-timişorean, timişorean-copac. Arbori, fie ei tineri sau bătrâni, timişorenii, la fel… neciopliţi să fie! Atât primul cât şi al doilea.
Timişorenii s-au trezit mari ecologişti când a început „marea defrişare” din Piaţa Libertăţii, spaţiu public aflat în administraţia Primăriei Timişoara, condusă de cel „vinovat” de tot ce se întâmplă pe plan local – primarul Nicolae Robu. Acesta a fost acuzat că taie copacii din zonă, dar şi din alte zone, fără motiv, chiar dacă majoritatea dintre acuzatori habar n-au unde şi cum se fac aceste lucrări şi mai ales ce cuprind ele. Nimeni nu ţinea cont de faptul că mulţi dintre copacii tăiaţi sunt bătrâni, iar în caz de furtuni sau vânt puternic, riscă să cadă peste oameni sau să producă pagube materiale însemnate, pentru care vina o purta, tot Primăria, că nu i-a tăiat, era extrem de mare. S-au răsculat timişorenii, gata-gata să-l strângă de gât pe Robu, că le-a tăiat bunătate de copac răsărit „de nicăieri” în Zona Soarelui, fără să planteze înapoi un alt arbore, deşi zona a fost înfrumuseţată şi igienizată aşa cum n-a arătat aceasta nici când a fost construită, dar când e atât de uşor să dăm din gură, de ce să n-o facem… chiar dacă e fără rost.
Nu sunt fan Nicolae Robu, nu sunt membru de partid (nici PNL, nici altă formaţiune politică), asta ca să nu interpretaţi acest material şi dacă insistaţi nici nu am votat. Deloc! Nici cu Robu, nici cu alţii, pentru că politicienii români nu mai sunt politicieni demult, dar să nu deviem de la subiect. Trecem peste faptul că „rectorul” se străduie să facă din oraşul ăsta bici care să şi pocnească (a se citi oraşul, nu căcatul), ideile, per ansamblu, aduse de administraţia locală nu sunt deloc rele (cu mici excepţii bineînţeles), dar ţi-e greu să vezi când eşti îndoctrinat fără ca măcar să-ţi dai seama.
Revenind la copaci, mă întreb, cine le interzice tuturor acestor ecologişti – mari iubitori de „verde” – să planteze copaci, în propriile curţi, la marginea blocurilor? Mă întreb câte sute sau mii de cereri zac pe biroul primarului sau al şefului Direcţiei de Mediu din cadrul Primăriei Timişoara, prin care oameni simpli cer „autorizaţie” pentru a planta copaci pe marginea drumului, sau în parcurile din cartiere?
Administraţia Ciuhandu a plantat, în ultimul mandat, de-a lungul străzii 1 Decembrie, din Timişoara, sute de copaci, de ambele părţi ale carosabilului, repet, SUTE DE COPACI. Nu mai are importanţă ce specie şi nici câte zeci de mii de lei s-au cheltuit cu achiziţionarea şi plantarea acestora, sau chiar sistemul ingenios făcut la rădăcina lor pentru a putea fi udaţi într-un mod cu totul „nou” faţă de cum se proceda până atunci.
Aşa cum se poate viziona în imaginile de mai jos, din sutele de copaci plantaţi, au mai rămas doar câţiva, răzleţ putând fi văzuţi arbori în „formaţii” de câte trei sau patru bucăţi, aceştia fiind „montaţi” iniţial la o distanţă de circa trei metri unul faţă de celălalt. Acum sunt la circa 30 sau aproape 300 de metri unul faţă de celălalt, sau un ciot faţă de celălalt.
În faza iniţială copacii au fost „îngrădiţi”, fiecare, cu un sistem conceput din lemn, care urma să-i păstreze drepţi, cel puţin până când ajung la înălţimea de aproape 2 metri, dar suporţii au dispărut în numai câteva săptămâni de la instalarea lor, pentru ca, iată, după nici doi ani de la terminarea lucrărilor de plantare, şi copacii să dispară rând pe rând.
În acest context vine întrebarea firească: Pentru ce solicită timişorenii copaci? Ca să aibă ce pune pe foc sau ce vandaliza?
A nu se interpreta că prin acest material vreau să evidenţiez faptul că timişorenii sunt hoţi, ba dimpotrivă, vreau să scot în evidenţă faptul că o parte dintre aceştia dau dovadă de o mare lipsă de educaţie, iar o altă parte dau dovadă de o mare lipsă de spirit civic, întrucât atunci când văd cu ochii lor acest gen de fapte asistă cu nepăsare, sau şi mai grav, trec nepăsători!
