Ardelean prin naştere, bănăţean prin adopţie, european prin anvergura operei sale, Vasile Pintea este de mult considerat un artist plastic ancorat în arta contemporană lui.
Când, tânăr fiind, a ales gravura, deşi fusese pregătit în Institutul de arte plastice Nicolae Grigorescu, Bucureşti, pentru artă monumentală, a dat dovadă de curaj şi intuiţie a artei momentului.
A intuit, de asemenea, că structura sa interioară este construită nativ pentru lucrurile care presupun răbdare, minuţie şi rigoare.
Alegerea a fost cea bună, căci gravura i-a adus cele mai mari satisfacţii profesionale şi deci, recunoaşterea europeană.
Când afli cum a pătruns în atelierul Lacouriere-Frelaut, îţi dai seama că întâmplarea nu a jucat decât un rol secundar. Că nimic din ceea ce urma să cunoască arta românească contemporană, pe plan european, prin Vasile Pintea, nu s-ar fi desfăşurat dacă personalitatea sa nu ar fi corespuns cerinţelor şi exigenţelor pariziene ale momentului.
Atelierul, unul de anvergură mondială, dacă măsurăm după numele care îşi promovau opera prin presele sale : Miro, Bernard Buffet, Michel Ciry, Tremois, Rouault, Pignon şi, mai ales, Picasso şi Chagall, l-a primit pe tânărul român printre vedetele sale. Repede s-a făcut cunoscut şi apreciat printre confraţi şi iubitori de artă parizieni. Datorită acestei aprecieri a primit, din partea Asociaţiei farmaciştilor bibliofili din Paris, în 1981, comanda de a ilustra o ediţie restrânsă, bibliofilă a Ciulinilor Bărăganului de Panait Istrati.
Că parizienii bibliofili cunoşteau şi iubeau opera acestuia nu este de mirare. Panait Istrati era un scriitor român, de expresie franceză, cunoscut şi apreciat în Franţa, în toată Europa. Că pentru a-şi satisface plăcerea intelectuală a transpunerii în imagini a uneia dintre cele mai apreciate opere, Ciulini Bărăganului, aceşti iubitori împătimiţi, au apelat la tânărul Vasile Pintea, este de notificat.
Este chiar un miracol pe care artistul l-a meritat din plin. Ceea ce s-a realizat a fost pe măsura aşteptărilor. De altfel, artistul îşi exersase peniţa pe mari opere ale literaturii româneşti. Ilustrase opera lui Eminescu, cu precădere capodopera scrierilor eminesciene – Luceafărul. Marile sale realizări în domeniul ilustraţiei de carte vor culmina cu ilustraţiile ediţiei liliput Luceafărul, din 1984.
sursa www.vasilepintea.ro
