E limpede, cel puțin de o vreme-ncoace, că Timișoara nu-i mai vrea pe soții Neumann! Și ar face, orice, numai să scape de ei! Așa că nici nu mai contează cine are sau nu dreptate, cine are anumite interese sau cine sunt cei care au de plătit poliție, mai noi sau mai vechi, direct sau prin intermediari. Important e ca soții Neumann să dispară, dacă se poate, chiar și din cărțile de istorie și, de ce nu, din Timișoara.
Azi, Simona Neumann nu mai e bună în fruntea Asociației ”Timișoara 2021 – Capitală Europeană a Culturii” deși ea este cea care a adus mult râvnitul titlu pe malurile orașului de pe Bega și a pus, alături de echipa pe care a coordonat-o, din nou, Timișoara pe harta Europei. Un mizilic! Oricine ar fi fost în stare, nu?! Amintiți-vă doar cum s-au înghesuit toți politicienii și intelectualii să se pozeze și să o felicite pe Simona Neumann atunci când, datorită muncii depuse, ”trofeul” a ajuns în orașul Revoluției române. Mișto, nu?
Tot azi, nici profesorul Victor Neumann, directorul Muzeului Național de Artă Timișoara, nu mai face nici cât două cepe degerate. Nu mai e istoric, nici filozof al culturii și cu atât mai puțin cadru universitar de prestigiu la Facultatea de Litere, Istorie și Teologie din cadrul Universității de Vest. Da de unde! Nici vorbă! Acum, Neumann e ”turnător la Securitate” și fericitul câștigător al unui ”caracter infect”. Un grobian, un mincinos și escroc. Și câte și mai câte!
Da, nimeni nu înțelege prea bine cum de s-a ajuns, până aici. La asemenea vorbe, la astfel de remarci, la genul acesta de luări de poziție sau acțiuni halucinante. Important e că aceste afirmații, caracterizări, metafore și comparații au fost făcute, în public, într-un oraș ca Timișoara. Nu-i așa, patria multiculturalității românești, a toleranței și a premierelor europene!?
Mai mult, într-un oraș în care, chiar săptămânile trecute, tocmai intelectualii Timișoarei – că așa s-au prezentat în fața publicului, la portavoce, în fața Primăriei – au făcut apel la ”spiritul Timișoarei” și au combătut, ca niște tigrii și ”oameni liberi”, protestele de sub geamurile primarului Dominic Fritz, declarându-se, culmea, împotriva șovinismului, xenofobiei și antisemitismului. Până la urmă, simple ode în metru antic!
Poneiul roz
Evident, acum, că administrația lui Dominic Fritz a dăruit cu generozitate, direct si fără licitație, prin Casa de Cultură, un contract de fix 132.000 RON, pluseristei Corina Șuteu, fost ministru al culturii în Guvernul Cioloș, pentru ”a acompania” Primăria Timișoara, timp de trei luni, în ”ecosistemul TM2023”, intelectualii de pe Bega nu mai zic nimic. Tac mâlc! Au intrat sub pietre!
De ce ar spune, aceiași intelectuali și influenceri timișoreni, care l-au flancat pe Dominic Fritz în fața Primăriei Timișoara, spre exemplu, că fostul ministru al culturii, Corina Șuteu, a avut cel mai dezastruos mandat public, a șocat întreaga planetă cu ”poneii roz cu zvastică”, a eșuat lamentabil în campania publică de achiziție a operei ”Cumințenia Pământului” și, mai mult decât orice, că a consiliat Cluj-ul, împotriva Timișoarei, pentru titlul de capitală cultural europeană?!
Și a mai și pierdut în fața Simonei Neumann și a echipei sale! Acum, intelectualii tac și se fac că nu văd că ”spiritul Timișoarei” e călcat în picioare, în baza unui contract cu dedicație, în adevăratul sens al cuvântului!
Nu, nu contează deloc, acum, cel puțin pentru intelectualii care zburdau prin fața Primăriei Timișoara și recitau la portavoce, în urmă cu câteva săptămâni, că aproape 30.000 euro sunt luați de la gura culturii timișorene și pompați în firma pluseristei Corina Șuteu, în mandatul de primar al lui Dominic Fritz. Și nici că doamna Șuteu, din postura de pierzătoare, îi ”ciupește” cu circa 10.000 de euro pe lună, ca să dea lecții de ”ecosistem” și consultanță Timișoarei, câștigătoare a titlului de capitală culturală în 2023, sub bagheta Simonei Neumann. Liniște, pace și prietenie!
Limbaj diplomatic
Din contra! Profesorul Vasile Popovici de la UVT, portavocea intelectualilor timișoreni, fost ambasador al României în Maroc și Portugalia, dar și consul general la Marsilia, cu o atitudine demnă de un Savonarola oriental, decretează că: ”Nerușinarea Simonei Neumann nu cunoaște limite. După ce a tocat cu inegalabilă incompetență cinci milioane de euro din bani publici în acești ani, azi ea își montează trepădușii din presa locală și centrală să se indigneze că adunatul oalelor sparte chiar de ea costă câteva mii de euro. Simona Neumann se face că nu înțelege că sumele plătite în aceste luni pentru serviciile de consultanță trebuie trecute tot în contul incompetenței ei pline de ifose”.
Da, Excelența Sa, Vasile Popovici, nu nominalizează ”trepădușii din presa locală și centrală” și nici pe cei din ”fițuicile securisto-mercenare” dar cu vorbe alunecoase, ca o bardă în slănina porcului sacrificat de Igant, consideră că Simona Neumann e o nulitate absolută: ”Reamintim, fiindcă nu trebuie să se uite, Simona Neumann a fost instalată în funcție de Nicolae Robu, care l-a împins la Muzeul de Artă și pe Victor Neumann, cunoscut în dosarele Securității ca turnătorul Hodoș. Era pe vremea uselismului în floare. Simona Neumann a binemeritat funcția: tocmai căzuse la examenul de intrare în Ministerul Afacerilor Externe și anume chiar la prima probă, cea de… cultură generală, dacă asta spune cuiva ceva!! Era deci perfect recomandată să conducă, în mintea seacă a lui Nicolae Robu, un proiect de anvergura Timișoara 2021. Acolo unde Simona și Hodoșel au pășit s-a uscat iarba”.
Ce nu spune fostul ambasador e că, ”pe vremea uselismului în floare”, și chiar și-n timpul pedelistului Constantin Ostaficiuc, mulți dintre intelectualii timișoreni, care acum se ascund în spatele său, rupeau scenele electorale și ziarele cu dedicații pentru politicienii pe care acum, evident, îi înjură. Lucru nesemnificativ pentru că, vorba profesorului Vasile Popovici, ”noua administrație a preluat toate zoaiele lăsate de Nicolae Robu în urmă. E plină Bega de ele și va mai trece vreme până când apa canalului să se limpezească. Doamna Corina Șuteu e o șansă pe care nu trebuie s-o ratăm. A venit să redeschidă larg ferestrele. Revenirea lui Ioan Holender la locul de onoare ce i se cuvine, reconstruirea asociației, recoagularea forțelor culturale locale din ruinele lăsate în urmă de Simona Neumann sunt sarcini grele, însă nu imposibile. Gravă ar fi doar amânarea pașilor ce trebuie făcuți”.
Linșajul continuă
Poziționarea fostului ambasador Vasile Popovici, de partea primarului Dominic Fritz, în numele ”spiritului Timișoarei”, este mai mult decât evidentă. La fel de limpede și inexplicabilă este adversitatea diplomatului de carieră față de soții Simona și Victor Neumann. Mai ales, vizavi de directorul Muzeului de Artă Timișoara, căruia îi dedică (dez)interesat, spații largi pe Facebook, catalogându-l într-o limbă, sincer, pe alocuri, greu de reprodus.
Unele postări publice, în care nu-l nominalizează pe Victor Neumann, dar îl acuză că e turnător, pseudo-istoric și că a penetrat ”șerpește” Uniunea Scriitorilor. Altele, în care îl indică direct și șterge pe jos cu el, cu o ură proletară: ”Nu aș fi făcut o postare legată de faptul că Victor Neumann a fost evaluat cu nota 6,04 (pe 10) pentru activitatea sa de manager. E totuși o nota onorabilă (uriașă as zice) judecând după contraperformanțe. Acum Victor Neumann e nefericit și contestă faptul că nota a fost comunicată public. Format în ideea că tot ce ține de ființa lui e de domeniul obscurului securistic, Victor Neumann își închipuie că nota ce i s-a dat e secret de stat. Mare e grădina ta, Doamne! Victor Neumann confundă notele la examen, care sunt publice, cu notele la Securitate, care erau secrete”.
E clar că, în tot acest circ public, întreținut la foc mare sau mocnit, Vasile Popovici are agenda lui proprie și personală, dincolo de susținerea fățișă pentru Dominic Fritz. Mai mult ca sigur, Excelența Sa nu urmărește nici conducerea Asociației Timișoara – Capitală Cultural Europeană 2023 și nici postul de director al Muzeului de Artă, poziții ocupate de ”cotropitorii” Simona și Victor Neumann. Mai degrabă, o nouă titularizare de ambasador, probabil, în țara lui Moliere. Plus, o ură viscerală, încă inexplicabilă, față de cei doi oameni de cultură timișoreni.
Ce e trist e că, dincolo de aceste acțiuni așa-zis civice și în numele unui activism cultural, intelectualii Timișoarei se sfâșie între ei, mai ceva ca animalele sălbatice, aruncându-și cuvinte jignitoare și acuzații absolut halucinante. Greu de digerat, chiar și după o cutie de laxative!
Așadar, nu e de mirare că, datorită canibalizării din rândul intelectualilor timișoreni, suntem obligați să externalizăm serviciile de expertiză culturală, dincolo de malurile Begăi. Și e păcat! Dacă nu, sinistru!
