Ziua Îndrăgostiților în tradiția occidentală, Valentine’s Day dacă dorim o americanzare de dragul foneticii, o sărbătoare ce, de-a lungul timpului, a luat dimensiuni exorbitante. Legenda grăieşte cum că ar fi fost odată ca niciodată că de nu ar fi, nu s-ar mai povesti, un împărat roman, Claudiu pe numele lui. Claudiu era un mare luptor viteaz, îndârjit, dârz şi alte calităţi din acest câmp lexical. El avea o armată numeroasă şi puternică, însă bărbaţii romani erau mai „pe feeling”. În loc să nimicească duşmanul, cohortele compuneau poeme siropoase, suspinau la ceas de noapte după fecioarele de acasă şi îşi răsuceau degetele în pletele bălaie. Claudiu, bineînţeles, s-a mâhnit tare şi a interzis căsătoriile, în speranţa că ostaşii săi se vor îmbărbăta. Puţin ştia el despre Valentin, preotul realizator de cununii „underground”. Când a aflat de mânăriile părintelui, Claudiu a considerat că acţiunile lui dau dovadă de înţelepciune, cumva şi ar trebui să devină soldat roman. Valentin a refuzat însă, mare om, mare caracter, pedeapsa fiindu-i capitală. Partea emoţionantă se regăseşte în finalul legendei, până în ziua execuției, el a trimis scrisori de adio către prietenii săi și le-a semnat scriind „Adu-ți aminte de Valentin al tău.” O altă ipoteză susţine că la baza pseudo-sarbatorii stă un fenomen legat de lumea păsărilor, şi anume “împerecherea acestora” chiar în data de 14 februarie, dar aceasta nu este nici pe departe la fel de captivantă ca prima.
Trecând peste basme, astăzi Valentine’s Day nu e nimic mai mult decât o modalitate de sporire a cifrei de afaceri sau, pentru alţii, o oportunitate de a-ţi comercializa viaţa sentimentală. Tarabe ieftin gătite în culori urlătoare, jucării de pluş stafidite şi mult prea încărcate şi, desigur, oferte. Oferte la mâncare, oferte la flori, oferte din cadrul agenţiilor de turism, oferte la tot felul de obiecte şi „nimicuri”, oferte chiar şi la electrocasnice. Oferte la orice. Publicitatea devine lipicioasă şi insipidă, cu fraze ca „să ne amintim că cel mai important dar al acestei zile este iubirea”, „oferiţi clipe memorabile persoanei iubite”, „surpinde-ţi perechea cu un weekend romantic”. Toate companiile şi firmele lansează campanii de advertising cu scopul de a sensibiliza publicul spre cumpărare. Printre stereotipuri şi lipsa creativităţii, cei de la Schwarzkopf au lansat video-ul „You – A Declaration of Love”, care instigă la ideea că iubirea creează frumuseţe, un filmuleţ centrat pe o poveste simplă cu un el şi o ea, flori şi miciile detalii care contează. În atenţiunea publicului, video-ul de mai jos poate cauza reacţii lacrimogene, onomatopee şi nevoie de afecţiune.
[responsive_youtube
Şi site-urile de matrimoniale şi dating online „explodează” cu ocazia acestei zile, în disperarea de a nu petrece solitar seara de Valentine’s, zeci de persoane îşi înghit demnitatea şi pornesc în căutarea sufletului pereche pe net. Surprinzător, toate doritoarele sunt „frumoase, inteligente, capricioase, visătoare, sensibile şi, mai ales, fidele”, toate caută o relaţii serioase şi doresc iubire. Domnii sunt „sinceri, oneşti, serioşi, sociabili, loiali”, iar adesea anunţurile lor cuprinde şi o scurtă prezentare a „femeii ideale” sau o mini-declaratie de avere. Unii dintre ei dau dovadă de o creativitate nemărginită, iar compunerile lor sunt menite să incite muierile ce verifică „market-ul online”. Unul este misterios şi antagonic, „Mă incită provocările pentru că eu însumi sunt o provocare . Sunt logic când trebuie să-mi controlez acţiunile ce vin din conştient şi mă las în voia inconştientului când acesta binevoieşte să mă mângâie . Prefer acţiunea şi nu accept delăsarea . Am stilul meu şi mă simt bine cu el , o simbioză care nu consumă energie ci mai şi produce .„, altul o dă cu subînţeles, „ajungi la un moment în viaţă când ai tot ce îţi doreşti….dar mai lipseşte ceva …..şi atunci banii nu te ajută cu nimic… „, un altul mai are nevoie să lucreze la „tact, topică, punctuaţie şi fonetică, „îmi place natura şi ţâţele mari…….:-)sunt o fire sociabilä şimi plac oamenii deschişi şi toleranţi…….nu-mi plac oameni fără cuvânt şi mincinoşi…” (scuzăm atacurile asupra retinei şi neuronilor cauzate de redactare). Deprimant de deprimantă situaţie.
În România avem Dragobete, 24 februarie, o sărbătoare ce bolboroseşte în tradiţii şi obiceiuri. Valentine’s Day, de ce? Însuşirea kitsch-urilor internaţionale dau impresia de a fi „în pas cu lumea”, însă singurul efect este de asuprire al tradiţionalismului. Sărbătoriţi pe 24, dacă tot fierbeţi de iubire, sugerez un ghiocel. Nu te cheamă Michael ci Mihai, nu eşti nici John eşti Ion, iar Mary e defapt Maria, nu „hang-uim”, petrecem timp împreună, iar dacă aş vrea să mă adresez, n-aş spune „baby”. Iubeşte româneşte şi în română şi să-l invităm în platou pe Mircea Radu.
Acest material este un pamflet şi trebuie tratat ca atare (sau nu).
De-acord cu tine, mult kitsch în România, multă dorință de imitare, dar la urma urmei, dragostea nu e o valoare pur românească, așa că nu văd de ce n-ar exista o zi internațională a dragostei. Dacă prin campanii intense de marketing a ajuns să fie 14 februarie, asta e. 1 Mai funcționează la fel, deși nimeni nu se umezește la gândul că va sărbători munca (chiar și prin repaus). Tu confunzi prilejul cu maniera de sărbătorire. Te asigur că și dacă s-ar sărbători Dragobetele, ai întâlni aceleași oferte ieftine, aceleași mesaje „matrimoniale”, pentru că vrei nu vrei, ăsta e nivelul populației. În final, ajungi să exagerezi și te lansezi într-o vituperație pruteanică, și de la o critică sinceră și binevenită a superficialului și a kitsch-ului, cazi într-o retorică de tip naționalist. De ce nu Twix cea Mare atunci? N-ar fi mai în acord cu dorința ta de a abandona anglicizarea limbii? Fără să parcurg prea mult pagina ta de facebook, observ că te exprimi la fel de fluent în ambele limbi, și fără inhibiții de tip Pruteanu. Prin urmare, fără să neg mizeria care înconjoară fiecare eveniment mult trâmbițat, de tipul Valentines Day, hai să nu fim mai păgâni decât Iulian Apostatul (că tot veni vorba de împărați romani) și să nu împingem critica mai mult decât e cazul.