Ada-Kaleh, în traducere Insula Fortăreață, a fost un paradis turcesc situat în mijlocul Dunării. Avea nici mai mult, nici mai puţin de doi kilometri lungime şi jumătate de kilometru lăţime, dar era concentrată în tradiţiile celor aproximativ 600 de turci ce o populau. Documentele o atestă ca fiind locuită încă din antichitate, într-un raport al Cavalerilor Teutoni din 1430 ce amintea de nişte fortificaţii bănăţene pe insula Saan.
Denumirea a căpătat-o de la Iancu de Hunedoara când a ridicat primele fortificaţii împotriva turcilor. Ada-Kaleh a fost numele pe care otomanii i l-au dat, pe lângă toate acestea şi prinţul Eugeniu de Savoya şi-a lăsat amprenta pe această insulă, construind una dintre cele mai riguroase şi puternice cetăţi ale timpului. Tot pe teritoriul acestui petec de pământ din mijlocul Dunării, un botanist ungur a descoperit peste 18 specii de plante cu flori unice în lume.
Abia după aproape un secol, Ada-Kaleh şi-a găsit liniştea şi locuitorii permanenţi. În mare parte turci, printre care se strecuraseră şi arabi, perşi sau kirghizi, aceştia trăiau într-o lume a lor, o lume orientală, unde îşi ţeseau tradiţiile şi meşteşugurile. Cunoscută şi ca „coşul cu flori ce pluteşte pe Dunăre”, insula adăpostea căsuţe de un alb lăptos, iar în mijloc se ridica falnică o moschee. Străzile erau împânzite de comercianţii de rahat multicolor şi transparent, sugiuc, halviţă şi fructe zaharisite, iar aerul purta un parfum aromat de narghilea şi tutun. Faima Ada-Kaleh-ului a fost dată de construcţia fabricii de ţigări Musulmana, vestită peste tot în lume, dar și pentru creșterea trandafirilor din care localnicii obțineau uleiul și parfumul de trandafir.
Odată cu ajungerea la conducere a lui Ceauşescu s-a „scufundat” şi măreţia ostrovului. Înainte de crearea lacului de acumulare de la Porţile de Fier, construcţiile principale au dost distruse. Dorinţa demolării Orşovei şi ridicarea unui nou oraş modern, Orşova Nouă, a înăbuşit celebra insulă în apele Dunării. Aceasta avea să renască în zona Şimianului, însă tradiţiile şi bogăţiile nu au mai putut fi niciodată resuscitate.
sursa foto:patrickleighfermor.files.wordpress.com/
