Sâmbăta aceasta, 12 octombrie, a fost ultima zi a ediţiei a 9-a a festivalului Simultan. Festival a cărei tematică a fost în acest an – „Popular Unknown” , sau “Necunoscutul Popular”. “Tematica din fiecare an e importantă pentru artiştii care îşi vor prezenta proiecţile în festival. Aceştia trebuie să ştie cu ceva vreme înainte tematica pentru a-si alege sau creea proiecţile în funcţie de aceasta. Artiştii ce pun muzică în cadrul festivalului nu au nevoie să ştie tematica în mod special pentru că sunetul creat de aceştia nu depind de tematică.” a mai spus Cozma, unul din organizatorii SIMULTAN.

Artiştii ce ce au live performance-uri sunt aleşi pentru festival şi în funcţie de disponibilitatea lor. Pe penultimul artist din program, olandezul Toktek, organizatorii l-au ochit de acum de doi ani însă de abia acest an a reuşit să ajungă pe scena festivalului şi implicit a Sinagogii din Cetate.

O scurtă descriere a live performance-urilor din cadrul festivalului este următoarea:

PURE a prezentat primul act de live performance, joi 10 octombrie. El a reuşit din prima să zguduie pereţii sinagogii cu sunetele puternice şi joase. Uitându-ma în sus la vitraliile din capela sinagogii, în timpul actului lui PURE, îmi imaginam sticla cum se sparge datorită vibraţiilor.

Pe PURE l-a urmat domnişoara ADA KALEH, care a liniştit pereţii sinagogii, şi totodată pe noi cei prezenţi, cu vocea sa. Un contrast între sunete puternice şi o voce foarte melodică şi liniştitoare. Însă nicidecum o voce tipică. ADA KALEH a fost singura live performance din festival la care publicul a mai cerut o melodie!

A doua zi a festivalului a fost deschisă de LeVant – un duo format din George D.Stănciulescu şi Cristina Pădurariu. George s-a ocupat de sunetele electronice, pe când Cristina a fost cea care a uimit publicul cu vocea sa şi abilităţile sale de a cânta la flaut. A fost un mix ciudat între flaut, muzică electronică, vocale melodioase şi un joc de teatru al Cristinei care era costumată într-o statuie mişcătoare. Un mix ce se integra perfect în atmosfera oarecum ciudată a festivalului.

Kooperativa a fost cel de al doilea act din a doua zi de festival. O trupa românească  ce a reuşit să producă un mix de sunete armonioase şi dizarmonioase altături de o serie de proiecţii hipnotizante.

Ultima zi i-a adus pe scena Sinagogii din Cetate pe olandezul Toktek (Tom Verbruggen) şi românii Michiu/Ilicevici/Coţac. Toktek a hipnotizat publicul nu atât cu vibraţiile sunetelor sale, deşi şi acelea au fost puternice, ci cât cu arta cu care manipulează sunetele. Pupitrul de pe scenă a fost plin de jucării de copii a căror sunete erau manipulate să iasă total altceva. Lucru posibil datorită joystickurilor pe care Toktek le folosea să controleze sunetele. „E un sentiment extraordinar când reuşeşti să transmiţi publicului exact sunetele pe care ţi le auzi în minte” a spus olandezul Toktek

Iar, Michiu/Ilicevici/Coţac tînărul trio al căror membri vin din Bucureşti, Craiova şi Braşov au improvizat peste limita normalului aducând publicului combinaţii de sunete interesante.

Cozma, unul din organizatorii festivalului, la întrebarea de ce au ales ca locaţie Sinagoga din Cetate, acesta a răspuns că Sinagoga a fost aleasă în special pentru acustica care o oferă, dar şi pentru contrastul între locaţie şi genul festivalului.

Contrast ce , îmi pare mie, că dă o notă diferită, misterioasă şi palpitantă festivalului. După mine, orice persoană, peste 16 ani, ar trebui să participe măcar la o ediţie a festivalului, şi dupa o participare să fie prezent la toate următoarele! E ceva diferit, e interesant, e artistic, e palpitant, e ciudat, e plin de oameni plini de viaţă, interesaţi de viaţă şi cu multe idei diferite şi interesante. E ce trebuie.

Spune-ţi opinia civilizat!