Cine a omorât primăvara ?

Vocea Timișului va susține permanent adevărul!

Anotimpul în cauză are mai multe calităţi şi funcţii. Cu siguranţă fiecare dintre noi îşi poate aminti despre pompoasele compuneri din generală, când apăsam stiloul pe foaie şi turnam figuri de stil într-o veselie. Nu eram întocmai martori la tot peisajul zugrăvit, dar ne imaginăm şi poate chiar credeam în rândurile aşternute pe hârtie ce aşteptau corectura profesorului. Acele imagini vizuale, auditive şi olfactive ce aveau ca target impresionarea dascălului. Natura prinde viaţă, iarba fragedă de un verde crud şi mugurii încărcaţi de miresme, păsările proaspăt întoarse care ciripesc necontenit, albinele care zumzăie, mărţişoare sau vântul care adie lin. Toate se închegau într-o descriere falnică, dar ficţională.

Revenind în prezent, aş putea face o adaptare adecvată. Natura urbană nu prinde viaţă pentru că nu prea mai există, eventual printre deşeurile din parcuri, spaţiile verzi, dar omogene ce delimitează fie benzile de circulaţie, fie sunt folosite pentru a umple centrul sensurilor giratorii. Spre deosebire de alţii, noi ca timişoreni vom putea admira şi arhicunoscuţii palmieri. Iarba asta fragedă de care se vorbea înainte vine acuma contra cost şi în orice anotimp, dealer-ul tău local te rezolvă. Păsărelele sunt păsărici ce-şi etalează articolele de îmbrăcăminte şi accesoriile pe reţele de socializare, sub pretexte banale. Ne bucurăm cu toţii că a venit primăvara, lucru evident dedus din fotografiile cu ochelari de soare sau cele pseudoartistice ce surprind un ghiocel leşinat, precum şi partajarea obsesivă a melodiei „Primăvara începe cu tine”. Migratoare sau nu, păsăricile iubesc primăvara, le zăreşti pe stradă forţând o ţinută timpurie, se bucură de 14 februarie, de 24 februarie, de 1 martie, de 8 martie, deşi aplică un inocent „Mie nu trebuie să-mi cumperi nimic”, o afirmaţie contrafăcută care debusolează masculii şi are puterea de deschidere a Cutiei Pandorei.

Cine a omorât primăvara ? Tot noi. Societatea se smiorcăie că nu mai e ca înainte, că ce frumos era, când, în fond, mâinile ei sunt murdare de sânge. Ne place să aruncăm cu fecale în tot ce-i bun şi al nostru şi să importăm ce vedem la tembelizor. Mărţişoarele, spre exemplu, moştenirea de la daco-traci, obişnuiau să fie simbolice, cât mai simple, să inspire tradiţie, acum s-au metamorfozat în „bling-bling-uri”, deranjante ochiului, construite cu mult prost gust în culori stridente şi dimensiuni exagerate, iar apoi trântite pe tarabele de la colţ. Nu a omorât nimeni primăvara, s-a sinucis.

Acest material este un pamflet şi trebuie tratat ca atare (sau nu).

sursa foto: creativityfuse.com