La Biserica Adormirea Maicii Domnului, situată în Timişoara, pe strada Dej (Zona Calea Aradului), la fel ca şi la celelalte probabil, preoţii fac afaceri înfloritoare pe „spinarea” enoriaşilor.
Ziua care se presupune a fi cea mai frumoasă din viaţa a doi oameni, mai exact ziua în care două persoane devin „una”, căsătorindu-se, poate fi stricată, aşa cum am văzut de curând de ofiţerul de stare civilă, sau, mai nou, de preoţi.
Aşa s-a întâmplat astăzi, în incinta bisericii amintite. „Programarea am făcut-o încă de acum două luni pentru data de azi, 8 februarie. Preotul a spus că nu e nicio problemă: «Plăteşte-mi acum şi se rezolvă!». Eu i-am spus că nu am banii la mine acum, dar revin să îi las 50 de lei. A spus că el nu ia avans, deşi avea deja chitanţe rupte… chitanţe cu avansul altora. A spus că dacă nu vin să plătesc vor face programarea altor persoane. M-a ameninţat direct, m-a şantajat. L-am întrebat dacă nu îi este ruşine, dar… . Am plătit până la urmă 400 de lei şi nu mi-a spus ce obligaţii mai am pe mai departe, că voi fi nevoit să cumpăr de la ei lumânările, asta e chiar absurd. Aş vrea să văd un regulament unde scrie asta, să nu mai spunem că pe chitanţe figurează: «donaţii»” ne-a povestit proaspătul mire.
„Ajungem astăzi cu tot alaiul la biserică, programaţi pentru ora 16:00. La 15:55 intrăm în biserică, cu zeci de nuntaşi, aşteptând preotul. Trec cinci minute, trec zece, trece un sfert de oră, se face 16:20, nu apare popa! El stătea înăuntru. «Nu te cunun că nu ai lumânări de la noi» mi-a spus şi m-a lăsat cu gura căscată. Nici măcar n-a venit la noi, în biserică să ne spună că asta e regula lui. «Eu nu sunt de acord cu aşa ceva. Nu accept aceste reguli» i-am spus eu. Nici nu contează că lumânările erau bune sau nu. Putea măcar să vină el să spună şi ştiam. A văzut toată lumea din biserică. Am cumpărat până la urmă de la el. E penibil, nu se face aşa ceva” a spus mirele deranjat de comportamentul pe care-l au slujitorii Domnului în Biserică.
Aşa cum toată lumea ştie, o parte dintre preoţii din ţara noastră sunt mari afacerişti, făcând bani de pe urma lăcaşurilor de cult, dar nu numai, iar acest gen de poveşti se tot repetă atât la momente prielnice în viaţa oamenilor cât şi chiar la înmormântări, dar asta-i altă poveste.
