Sirena aeriană a fost pornită de un angajat de la Uzinele Mecanice din Timişoara. Sunetul asurzitor era mesajul pe care mii de timişoreni l-au recepţionat şi au ieşit din nou în stradă.Incă de dimineaţă, muncitorii timişoreni de la Elba, 6 Martie, Solventul şi Azur au declanşat acţiuni de protest iar „Jos comunismul ! Jos Ceauşescu! Libertate!” răsunau mai apăsat şi mai hotărât ca niciodată.La Opera din Timişoara sunt puse bazele primului organism revoluţionar şi anume, Frontul Democratic Român.
Nu doar revoluţia este singura care ia amploare, ci şi spaima liderilor comunişti.Pe 19 decembrie, la aeroportul din Timişoara aterizează opt avioane de tip AN-24, cu 300 de paraşutişti sosiţi dintr-un ordin militar.Aceştia fuseseră informaţi că pe străzile oraşului huliganii şi beţivi creează haos şi distrugeri. Între timp, Prim-secretarul judeţului Timiş, Radu Bălan, se chinuie din răsputeri să liniştească mulţimea cu negocieri, însă, aceştia sunt sătuli de alte minciuni, alte promisiuni, obiectivul era clar conturat: balonul de săpun al comunismului trebuia spart.
Străzile oraşului de pe Bega continua să fie împânzite de militari, ţinta directă şi plină de ură a protestatarilor, de tancuri şi de agitaţie. Confruntările sângeroase au continuat seara, când alţi 7 eroi au căzut, iar peste 100 de persoane au fost rănite. Securitatea încerca să-şi şteargă mizeria, după incinerarea fără urme a cadavrelor şi tăcerea ce urla a a laşitate şi panică, până şi mass-media, mai precis Europa Liberă, transmitea noutăţi cu iz de minciună. În ţară, însă, vorba fusese împrăştiată, iar Timişoara primea mesaje de susţinere de pretutindeni.