Enciclopedie! Primarul PSD Ionel Toma și profesorul de sport Puiu Minda, ctitorii și groparii cooperativei imobiliare de raza comunei Giroc

Vestea bună de azi pentru cooperatiștii de pretutindeni e că, acum câteva ore, judecătorii Curții de Apel Timișoara au decis înlocuirea arestului preventiv pentru iordanianul Mueen Al Shawish cu detenția la domiciliu. Asta, după ce, în urmă cu nicio săptămână, pe data de 18 august a.c, magistrații Tribunalului Timiș l-au încălțat, pe același dezvoltator imobiliar, cu alte 60 de zile de răcoare, în incinta Penitenciarului ”Popa Șapcă”. Așadar, începând de azi, până la noi dispoziții, Mimo revine acasă, în sânul familiei, lucru pe care și l-a dorit intens, mai ales după ce a primit amenințări după gratii. Una peste alta, cel puțin pentru inițiații sistemului judiciar, decizia de azi a instanței de judecată spune mult. Că, abia acum, începe jocul la offiside al DNA Timișoara!

Fără nicio exagerare, bucuria mare din sânul cooperativei imobiliare și din rândul comunității arăbești, în urale de tipul ”s-a terminat” sau ”am scăpat”, transmisă și dincolo de Oceanul Atlantic, este cel puțin prematură. Chiar hilară! Cu atât mai mult cu cât, încă de duminică, Mueen Al Swahish a fost informat din surse familiale directe că, dacă dorește să-i fie comutată pedeapsa de carceră, în arest preventiv la domiciliu, singurul care poate să regleze acest lucru este… el însuși. Și din această primă zi de libertate, până la termenul din 12 septembrie a.c., când lucrurile se pot schimba, nu neapărat în bine, ceasul a început să ticăie, așa cum bine știu și partenerii săi principali de afaceri, Puiu Minda și Nidal Cheikh Asad.

Până atunci, absolut nimic nu mai mișcă în sânul cooperativei imobiliare de pe raza comunei Giroc. Nici măcar aerul! Cât despre combinațiile funciare care, de-a lungul ultimului deceniu, au pus comuna de la marginea Timișoarei pe harta celor mai profitabile zone ale României, azi, totul este la stadiu de poveste! Spre 15%, față de anii trecuți, sunt și tranzacțiile imobiliare înregistrate, în evidențele Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Timiș. La care se adaugă, la unison, și concluzia intermediarilor de produse urbanistice care subliniază că, deși procurorii DNA au făcut ca prețurile să scadă drastic, la numele de Giroc, toți clienții, fără nicio excepție, o iau la fugă. Și nici nu se mai întorc!

Că lucrurile stau întocmai și că dezvoltatorii imobiliari se chinuie, din răsputeri, să-și vândă apartamentele de lângă Timișoara, se vede cu ochiul liber. În primul rând, din publicitatea stradală și, nu în cele din urmă, din advertoriale și reclama masivă și agresivă, distribuită cu bani grei, atât pe ziare online cât și pe Facebook. Fără dubii, toate sunt date certe și palpabile! Unele care, în definitiv, duc la aceeași concluzie logică. Mai exact că ultimele rămășițe ale cooperativei imobiliare de pe raza comunei Giroc încearcă, cu disperare, așa cum rezultă și din date conexe, să-și încheie socotelile cât mai repede și să mai salveze ce se poate. De data aceasta, chiar și fără niciun profit sau chiar în pierdere! Asta, după mai bine de un deceniu de haiducie!

Și sunt zeci de astfel de informații confirmate că, prin intermediari sau mandatari, cooperatiștii fac oferte, la prețuri incredibile! Tot jocul se duce în privat, fără publicitate, cu portofoliile pe masa unor mari jucători (inter)naționali de pe piața imobiliară și de retail! Da, blocuri întregi, PUZ-uri la cheie, parcele cu autorizații de construire, imobile în construcție, suprafețe mari de terenuri extravilane… toate sunt pe tarabă, în acest moment, grupate în mâinile a doi beneficiari de procuri generale, chiar și la 50% din valoarea reală! E cât se poate de clar că și chilipirul are o explicație, de data asta una legală sau judiciară, nu logică: evitarea sechestrelor asiguratorii!

Căci, așa cum o știe, deja, toată lumea bună din ANAF și DNA, azi, chiar și la modul estimativ, evaziunea fiscală și spălarea de bani, prin dezvoltarea și tranzacționarea unor ansambluri rezidențiale, în cazul cooperativei imobiliare de pe raza comunei Giroc, bate spre o cifră cu șapte zerouri. Tot ceea ce contează este faptul că, în acest moment, procurorii Direcției Naționale Anticorupție Timișoara, cot la cot cu alte instituții de forță ale statului român, au reușit să asambleze puzzle-ul și să concluzioneze că o bună parte din banii cooperativei imobiliare, apretați și înălbiți prin tranzacții imobiliare, provin din infracțiuni: cămătărie, trafic de influență, mită, contrabandă cu țigări și metale prețioase și, nu în ultimul rând, evaziune fiscală. O mare horă a unirii, români și arabi, toți ca frații!

Talentatul domn Pascu

Dincolo de legende, este cât se poate de clar că, fără Ionel Dan Pascu (Puiu Minda), cooperativa imobiliară de pe raza comunei Giroc, nu ar fi existat niciodată. Și nici nu ar fi produs zeci de milioane de euro în interesul membrilor cotizanți! Așa cum n-ar fi corupt, pe orizontală, posesori de uniformă sau de robă, beneficiari de legitimație de serviciu sau carnet de partid! La fel de limpede cum e și faptul că, deși pâinea și cuțitul s-au aflat, încă de la nașterea SRL-ului de produse urbanistice, în mânuțele talentatului domn Pascu, lumina o aprindea, cel puțin în spețele majore, primarul comunei, pesedistul Ionel Toma. Și sunt zeci de probe în acest sens, în format electronic, audio-video sau mesaje clare, fără niciun dubiu, pe aplicațiile de telefonie. Toate cu un singur numitor comun: PROFITUL COOPERATIVEI IMOBILIARE!

Un beneficiu financiar pe care, în anumite etape, voceatimisului.ro l-a tot calculat, în baza unor informații certe și confirmate, în cele din urmă, atât de autorități, dar în primul rând de celebra ”fonotecă de aur”. Și, dacă tot suntem la acest capitol, azi, vă mai dăm un exemplu de matematică pură din biblioteca redacției, așa cum rezultă din prefața povestită și semnată de Doru Ștefănescu (Doru Manglitoru’), unul dintre paravanele lui Puiu Minda și exportator de valută cooperatistă, tocmai în SUA, alături de mama sa, în baza unor contracte de împrumut, întocmite pe genunchi: ”Nimic nu mergea fără Puiu. Altfel, stăteai minim un an pentru un urbanism. Cu 20.000 de euro, aveai totul în aceeași zi și te puteai apuca de construit. Nu mai pierdeai vremea, vindeai și făceai profit, după care construiai din nou…”.

La fel de simplu ca ”bună ziua”, dincolo de duzini întregi de chestiuni certe, e și faptul că, fără Puiu Minda, iordanianul Mueen Al Shawish nu ar fi ajuns niciodată vreun zmeu sau vreun milionar în euro. Și nici nu ar fi aterizat la închisoare, ca ultima gâscă polară de la Cercul Arctic, în calitate de unic intermediar de produse urbanistice pe Giroc pentru comunitatea arabă, doar ca să-l servească pe clientul său cel mai fidel, dinozaurul de câmpie, sirianul Nidal Cheikh Asad. Așa cum nimeni, în toată această ecuație, nu ar fi auzit vreodată, în afara structurilor de forță ale statului român, de echipa de ”consilieri” din jurul prădătorului ancestral: Zafer Soufan și Hussam Arbach. Că așa e în viață: înainte să te pedepsească, Dumnezeu îți ia mințile!

Acum, e cât se poate de clar că dacă Puiu Minda și-ar fi văzut liniștit de treaba lui, fără să-i înjure pe toți cei care aveau păreri contradictorii față monopolul său de stat cu produse urbanistice de pe raza comunei Giroc, azi, firmele din constelația norocoasă a sirianului Nidal Cheikh Asad – SC Mimo Real Estate SH SRL (Nidal Cheikh Asad), SC Emaar Homs SRL (Cheikh Asad Bahjat), SC NDL Fast Building (Achi Hussam), SC NDA 20 Real Invest SRL (Achi Hussam), SC Kantara Residence SRL (Kantara Building SRL/Cheickh Asad Rafat) și SC Jabal Residence SRL (Al Cheickh Asad Safwat/Cheickh Asad Rafat) și SC Berbecuțul Bucălău SRL – nu ar fi ajuns pe mâna celor de la ANAF sau de la ”Spălarea Banilor”. Și nici n-ar fi intrat vreodată sub lupa procurorilor DNA! Asta o știu și toate victimele colaterale, dezvoltatori mici și onești care, din pricina dezvăluirilor mediatice, nu mai riscă să toarne nici măcar o fundație de beton! Că, oricum, nu mai au cui să vândă, vorba agenților imobiliari!

Ochi pentru ochi

Fără doar și poate, vina pentru tot dezastrul administrativ de pe raza comunei Giroc se împarte între primarul PSD Ionel Toma și profesorul de sport Puiu Minda. Și explicațiile sunt simple! Primul, în calitate de edil al localității de mai bine de 25 de ani, nu știe, nici măcar în ceasul al doisprezecelea, când să renunțe la funcția publică, deși este măcinat de o boală cruntă iar de peste 9 luni de zile, comuna nu l-a mai văzut la față. Singurul care mai crede că Ionel Toma e la biroul său din Primăria Giroc și lucrează în interesul oamenilor, refuzând să-l demită, deși situația legală e extrem de clară, este prefectul PSD Mihai Ritivoiu! Așadar, în cazul edilului social-democrat nici vorbă despre cavalerism chiar dacă, în ultimul an, localitatea de la marginea Timișoarei s-a prăbușit, treptat, sub greutatea acuzațiilor penale aduse cooperativei imobiliare, o entitate care a prosperat și a zburdat liberă, cum altfel, decât sub ochii demnitarului! Cu un Puiu Minda la butoane și de nerefuzat, din orice poziție!

E limpede și de ce, nici măcar în zi de azi, primarul Ionel Toma nu se poate dezice, cu subiect și predicat, de Puiu Minda! Tone de probe, sub toate formele, sunt și în această direcție, chiar și în posesia procurorilor de la DNA Timișoara! Și cea mai bună dovadă a complicităților dintre cei doi cooperatiști de soi de pe raza comunei Giroc este faptul că niciunul nu scoate vreun sunet despre celălalt! Deși, mereu, în orice combinație imobiliară majoră, au jucat la dublu, în echipă! Unul mai puțin, altul mai mult! Așadar, azi, avem o singură declarație publică a primarului Ionel Toma, referitoare la ”omul de afaceri” Puiu Minda: ”…cu mine nu a fost niciodată nepoliticos. Nu m-a amenințat niciodată”. Pe de cealaltă parte, din domeniul paselor lungi peste fileu, avem reverul cooperatistului-șef de pe raza comunei Giroc: ”…îl respect pe domnul primar pentru tot ce a făcut pentru comuna noastră. Toată viața o să-l respect…”

Și apropo de respect, dincolo de povestea celor două parcele de teren și cei 200.000 euro, care au sărit din joben pentru aprobarea celebrului PUZ de la Lidl – Giroc, frumos ar fi ca Puiu Minda să facă un efort de memorie și să-și mai aducă aminte de un lucru. Dacă, în acest parteneriat public-privat, care a fost negociat la restaurantul Sahara, aparținând palestinianului Basem Abu Lafy, și pe care consilierii locali l-au votat, chiar înainte de Crăciun, după ce inițial l-au respins de câteva ori, pe masa discuțiilor a stat și un ceas de mână?! Unul, marca Hublot Classic Fusion Cronograph, de exemplu?! Nu de alta dar unii se jură că l-au pus la bătaie, iar alții transpiră, de ceva zile bune, și încearcă să demonstreze că nu le-a trecut prin patrimoniu, niciodată, obiectul de circa 15.000 euro! Cu atât mai puțin că orologiul de lux ar atârna, azi, pe încheietura mâinii unui demnitar al statului român…