Rădăcinile bastionului se adâncesc până în secolul al XVIII-lea. Fiind primul construit, undeva în jurul anului 1732, din cele 9 cetăţi, acesta a purtat denumirea de Ravelinul de Proviant, un depozit de alimente. 12 ani mai târziu este botezat „Bastionul Theresia”, în cinstea reginei Maria Theresia. Din pricina „povarei” de a fi femeie, Maria Theresia nu a fost niciodată încoronată că împărăteasă, fiind însă regina Ungariei şi a Boemiei.Statele Habsburgice au fost conduse de Maria Theresia, care „nu a stat la discuţii” şi şi-a luat singură rolul de împărăteasa.
Bastionul este singurul care nu a fost demolat la începutul sec. al XX-lea precum şi, singurul ce şi-a cărat glorios zidurile până în contemporaneitate. Din punct de vedere arhitectural, este o fortificaţie cu 3 inele, caracteristică primei jumătăţi din secolul al XVIII-lea.Spațiul interior era înconjurat de trei centuri stelare ce puteau fi umplute cu apă. Accesul se făcea prin trei porți, a Vienei, a Petrovaradinului și a Ardealului.
Cetatea a fost ridicată prin sudoarea şi truda muncitorilor necalificaţi, prin iscusinţa arhitecţilor şi printr-un consum foarte ridicat de resurse materiale. Construcţia fusese gândită în scop defensiv pentru Timişoara însă otomanii nu au îndrăznit să o atace. Singura ofensivă pe care a suferit-o fiind cea a revoluţionarilor maghiari în 1849.
Bastionul Maria Theresia a fost timp de 107 de zile sub asediu şi a ţinut piept presiunilor fiind singura cetate din Transilvania şi Banat ce a rezistat, toate celelalte fiind ocupate.
Astăzi, impunătorul şi maiestuosul bastion este folosit ca pasaj dar găzduiește și spații comerciale, restaurante, baruri, un club și o librărie, precum și două expoziții permanente ale Muzeului Banatului. Câteva din rămăşiţele zidurilor fostei Cetăți se găsesc în Parcul Botanic și încă un fragment, pe Calea Al. Ioan Cuza.
sursă foto: romaniadacia.ro
