Nu m-am lăsat atras în discuţie. Îi dau dreptate într-un fel. Dar eu merg la vot. După ora trei, ca de obicei.
Poate tocmai fiindcă mi-e la fel de silă. Şi cu siguranţă pentru că următorii 4-5 ani sunt extrem de importanţi pentru soarta acestui proiect care se cheamă UE. Şi implicit pentru noi toţi.
Dacă n-aş merge şi nu aş încerca să poticnesc prin infima mea contribuţie maşinăriile de partid ale celor pe care nu-i mai suport, m-aş simţi “degeaba”. Şi până la urmă, un vot nu e chiar o contribuţie infimă, la cât de mică se preconizează prezenţa la urne!
Chiar nu vreau să girez prin comportamentul meu acelaşi tip de cocote care huzuresc pe nişte zeci de mii de euro lunar. Şi apar din când în când să-mi facă pe deştepţii pe la televizor despre “macro”, “ultra” şi alte aere fade.
Pe de altă parte, dincolo de “ciuda” asta românească, stă treaba serioasă foc. Se va face istorie în timpul mandatului ale cărui fotolii tocmai le completăm astăzi cu omuleţi. Multă istorie- UE va fi sau nu va mai fi. Iar dacă va fi, cu siguranţă nu va mai fi ceea ce a fost până acum.
Pur şi simplu nu vreau să mă simt vinovat peste nişte ani că, pe fondul refuzului meu, al tău şi al altora, în Parlamentul European au ajuns nişte sinecurişti care nici nu înţeleg şi nici nu le pasă ce se întamplă. Ar fi “o porcărie, dom´le!” Iar dacă nu vreau, nu vreau… Şi atunci, mă duc la vot. După ora trei, ca de obicei…
Du-te şi tu, cetăţene. Ai timp. Pune ştampila unde vrei. Dar du-te! E mica ta contribuţie la un foarte mare episod de istorie. Care nu te va ocoli!
