Pe documente oficiale și nu pe povești, astăzi, Societatea Metropolitană de Transport Timișoara (SMTT), entitate condusă de Ioan Goia, are pe statul de plată fix 33 de salariați. Jumătate din angajați sunt afiliați la codul numeric personal al directorului instituției publice, în sensul că, direct sau indirect, sunt neamuri.
Cealaltă parte sunt foști angajați ai Societății de Transport Public Timișoara, transferați pe persoană fizică de la fosta regie a municipalității, condusă tot de Ioan Goia, direct la SMTT, în momentul în care managerul a fost pus pe liber de către fostul primar al Timișoarei, Nicolae Robu.
Și ca totul să fie clar, o bună parte din ”armata” lui Ioan Goia de la STPT, adunată acum pe statele de plată ale SMTT, este și ea înrudită, sub o formă sau alta, așa cum rezultă din aceleași înscrisuri oficiale. Așadar, indiferent cum o pui, astăzi, Societatea Metropolitană de Transport Timișoara nu este altceva decât o mare familie care gravitează în jurul managerului Goia și care-i execută toate poftele și dorințele în ceea ce înseamnă transportul public. Fără să crâcnească!
Adevărul e că nici nu ar avea cum să fie altfel la SMTT, atâta timp cât din probe evidente rezultă, clar ca lumina zilei, că din cei 33 de angajați ai societății aproape toți sunt șefi, șefuleți sau șefuți. Avem așadar trei directori: unul general, în persoana lui Ioan Goia, unul tehnic, pe numele lui Marcel Nicola (fost STPT) și unul economic, ocupat de Alexandra Simuț (STPT). La cei trei manageri, se mai adaugă tot atâția șefi de servicii. Lovitura de grație, așa cum rezultă din organigrama lui Goia, e abia la rubrica ”șef compartiment” unde, fără nicio glumă, avem fix 16 mini-manageri de celulă. Mulți dintre ei nu au nici măcar vreun subordonat, iar alții au maxim două persoane în subordine!
Toți cu sporuri de conducere, toți plătiți din bani publici și toți născuți ca să conducă și să execute ordinele directorului general al SMTT, Ioan Goia! Calculați dumneavoastră, acum, din totalul de 33 de angajați ai societății de transport public metropolitan câți sunt macro sau mini manageri și câți sunt executanți. Și apropo de funcțiile de execuție, într-o entitate de transport călători și școlari, așa cum e SMTT, avem un statistician, un inginer chimist, unul de sisteme și unul electronist. În condițiile în care, SMTT lucrează cu baza materială și angajații STPT, grație unor contracte economice și de prestări de servicii pentru tot ceea ce înseamnă transport metropolitan!
Așadar, Societatea Metropolitană de Transport Timișoara nu e altceva decât un intermediar de servicii publice. Altfel spus, o firmă căpușă în care trei sferturi dintre angajați sunt șefi, șefuți sau șefuleți. Unde mai pui că jumătate din totalul salariaților sunt rude ale directorului general Ioan Goia iar cealaltă parte sunt toți piloșii lui Goia pe care i-a transferat de la STPT și care, culmea, și aceștia între ei, sunt neamuri, cunoștințe și relații! Nimic altceva decât o familie bugetofagă care, în funcție de toanele și interesele directorului general, face regulile în transportul public bănățean!
Istoric viu
Societate Metropolitană de Transport Public a fost înființată prin 2008, în vremea primarului Gheorghe Ciuhandu, dar a devenit funcțională abia în 2019, în epoca lui Nicolae Robu care, în urma unei reevaluări personale, l-a numit pe Ioan Goia în funcția de director general al entității. Deși, cu nici doi ani înainte, același primar al Timișoarei îl schimbase pe Goia de la conducerea Societății de Transport Public Timișoara, acuzându-l de ”rezultate execrabile” în fruntea fostei regii din subordinea municipalității. Calificativele au fost fix următoarele: indolent, incapabil și foarte slab manager! Toate cu subiect și predicat, toate din gura lui Nicolae Robu!
Și, dintr-o dată, Ioan Goia a devenit frecventabil. Semn că meritocrația promovată și (a)clamată de Nicolae Robu, cel puțin în cazul ”indolentului și incapabilului” Goia, nu a fost altceva decât o poveste de adormit copiii. Ajuns din nou șef, grație reevaluării intempestive a primarului Nicolae Robu, Ioan Goia a trecut la treabă. A rupt Sistemul Electronic de Achiziții Publice (SEAP), în două. A ieșit la cumpărături și a plătit pentru pagina de internet a companiei (smtt.ro) nici mai mult și nici mai puțin de 70.000 RON. Fericita câștigatoare, o societate din comuna Săcălaz, SC Amalgam Box SRL. Și tot Goia a distribuit, mai mult de 100.000 RON, către SC Work Safe Box SRL din Peciu Nou pentru ”pachete software” si calculatoare, în baza a 9 contracte distincte. Ambele societăți comerciale, atat cea din Peciu Nou cât si cea din Săcălaz, sunt entități afiliate, cu un acționar comun: Ceureanu Morindău Dumitru Irinel!
La fel a făcut SMTT și când a rupt cardul bancar în depozitele SC MM Top Safe SRL. Nu o data ci de zece ori! Și de la această societate comercială, Goia a cumpărat cam tot ce se putea: de la birouri si echipamente de protecție până la dezinfectanți, scaune, consumabile medicale și… 26 de pachete de îngrijire personală. Total: circa 100.00 RON! Și către alte societăți comerciale s-au mai dus, undeva în jur de 200.000 RON, pe: ”servicii de proiectare arhitectură rețea transport local călători”, ”studiu de oportunitate modernizare stații călători” și ”strategii de realizarea a strategiei de dezvoltare sistemului de transport public local de călători. Hârtii peste hârtii care nici nu au îmbunătățit condițiile de călătorie și nici nu au făcut viața mai ușoară contribuabilului bănățean. Plus, pentru că așa cere managementul performant al oricărei asociații publice de interes metropolitan, SMTT a mai cumpărat un Nissan Qashqai (73.000 RON) și un Suzuki Vitara (69.990 RON).
Dar lovitura cea mai mare a dat-o Ioan Goia cu angajările. Și-a luat alături nepoatele și nepoții, iubitele și soțiile nepoților, vecinii de stradă, soții de preoți (fiul său e prelat), nurorile, pretendentele și tot ce a mai putut. De cealaltă parte, și-a adus și oamenii de încredere de la fostul loc de muncă, mai exact de la STPT, acolo de unde a fost demis pentru ”rezultate execrabile”. Personaje de nădejde care, la rândul lor, au venit la pachet cu…copiii, nepoții și tot așa, toată pleiada de cunoștințe, pile și relații. Semn că, dacă se poate, de ce nu?!
