Managementul păcii! Societatea Metropolitană de Transport Timișoara desființează linii școlare dar investește în pachete de îngrijire personală

Vocea Timișului va susține permanent adevărul!

Și nu numai că pielea fină cu cheltuială se ține, căci dincolo de sume de zeci de mii de lei, aruncate pe produse de înfrumusețare, viziunea de management a Societății Metropolitane de Transport Timișoara (SMTT), cum altfel decât în beneficiul timișenilor, atinge cote greu de înțeles și de descifrat. O logică care n-are nicio noimă, în afară de confortul personal al directorului societății, veșnicul Ioan Goia, și a unor angajați, marea majoritate neamuri de sânge sau prin alianță.

Practic, un număr de vreo 25 de persoane, toți șefi sau șefuleți! Cu excepția unui șofer care are funcție de execuție și care, probabil, are menirea să-l plimbe pe directorul structurii, Ioan Goia, cu una dintre cele două mașini, proaspăt achiziționate din bani publici. Că doar n-o să umble ditamai managerul transportului public metropolitan cu tramvaiul sau cu firobuzul, chiar dacă conduce o societate fantomă, care a fost înființată prin 2008, în vremea primarului Gheorghe Ciuhandu, dar care a devenit funcțională abia în 2019, în epoca lui Nicolae Robu.

Încă de la început, scopul declarat al Societății Metropolitane de Transport Timișoara a fost acela de a gestiona transportul periurban. În acest sens, încă din prima clipă și chiar și acum, tocmai pentru a-și justifica existența, SMTT se folosește de bunurile și angajații Societății de Transport Public Timișoara (fosta RATT). Mai exact de șoferi, autobuze și microbuze! Că SMTT nu achită prestările de servicii decât cu circ și îi ține pe cei de la STPT la limita subzistenței, doar de dragul unor orgolii mărunte, o știe toată administrația lui Dominic Fritz. Dar cel mai bine o știu angajații STPT care, de mai bine de un an de zile, își iau lefurile doar cu întârziere și doar din pricina SMTT-ului lui Goia și a managementului său performant.

De-a lungul timpului, ca să înțeleagă toată lumea de unde tot acest joc de picioare și de orgolii mărunte, de numele directorului Ioan Goia s-au legat o serie întreagă de scandaluri publice. Și primul a pornit în mai 2018 când primarul Timișoarei de la acea vreme, Nicolae Robu, l-a demis din funcția de director al fostei RATT pe inegalabilul Ioan Goia, acuzându-l de rezultate execrabile. Calificativele au fost fix următoarele: indolent, incapabil și foarte slab manager! Cert e că după acest episod, extrem de umilitor, Goia a mai încercat să intre în STPT, chiar și pe ușa din dos: în iunie 2018 a participa la un concurs pentru o poziție de membru al Consiliului de Administrație al fostei RATT dar nu a obținut nici măcar baremul de 40 de puncte. Așa că Goia a rămas cu privitul în vitrină, dincolo de ușa fostei regii de transport public.

În anul următor, în 2020, dintr-o dată, Ioan Goia a devenit frecventabil și frumos mirositor, în special datorită prietenului său Culiță Chiș, director tehnic în Primăria Timișoara, asa cum sustin si cei de la debanat.ro. Semn că meritocrația promovată de Nicolae Robu, cel puțin în cazul ”indolentului și incapabilului” Goia, nu a fost altceva decât o gargară cu bicarbonat. Și așa a ajuns fostul director al STPT, în mai puțin de doi ani de zile, director al SMTT și șef peste o suprastructură fantomatică care coordonează fosta RATT și care, cum are chef, îi dă oxigen cu porția. Asta, când nu-i stă cu genunchiul pe grumaz!

Epoca luminii

Ajuns din nou șef, grație reevaluării intempestive a primarului Nicolae Robu, ”incapabilul și indolentul” Ioan Goia a scos din joben, imediat după numire, 21 de angajați. Indiferent cum o dai, ori la propriu ori la figurat, o mare familie! Și, ca orice societate de stat care se respectă, regele transportului public metropolitan a tras tare să-și pună amprenta și viziunea de ”manager foarte slab” pe Societatea Metropolitană de Transport Timișoara. Și, conform documentelor, a dat o comandă fermă pentru un site de prezentare, o pagină de Facebook și un cont de YouTube pentru care a plătit din bani publici, unei societăți din Săcălaz, suma de circa 70.000 de lei. Da, ați citit bine: 15.000 euro! Acum, dacă tot ați citit cifrele, dați un click pe smtt.ro și veți vedea opera de artă. Dacă vă place mult, atacați un pic și cuprinsul pagini de web, practic cele 7 ”subcapitole”, și vedeți ce se întâmplă. Forțați-vă norocul și cu pagina de Facebook și canalul de Youtube al SMTT. Și de aici încolo, după ce ați vizionat ”sfânta treime” – web+FB+youtube, concluziile de 70.000 RON vă aparțin!

Și dezvoltarea în forță a transportului public la nivel metropolitan a continuat: plimbat hârtii și mutat aer dintr-o parte în alta! Plus, păstrarea unui comision din banii pe care Primăria Timișoara nu-i mai livrează direct STPT, așa cum o făcea înainte, ci prin intermediul SMTT. Pe scurt, avem o “căpușă” pe nume SMTT a unei societăți oricum cu mari probleme, recte STPT. Probabil că din comisioanele inter-administrative, mai exact între societății ale aceleiași entități publice, Goia dădea prime de câte 2.000 de lei per salariat, în timp ce angajații STPT, pe care ar fi trebuit să-i plătească pentru muncile prestate, se uitau în gol la cardurile bancare și cu jind la o restanță de minus trei luni la bonurile de masă.

De când a devenit manager competent al SMTT, dar ”indolent și incapabil” la STPT, directorul Ioan Goia și-a organizat treburile la noua sa entitate publică, așa cum a considerat de cuviință: cu viziune și pe principii economice sănătoase! Și dacă, după reevaluare, tot s-a transformat într-un director de succes al Primăriei Timișoara, Goia a cumpărat ”pachete software pentru gestionarea licențelor” de vreo 17.000 RON. În a doua repriză, a mai cumpărat 10 licențe a câte 1580 RON bucata, la un total de 15.800 RON. Și a externalizat serviciile de contabilitate pentru fix 20.000 RON. La care se mai adaugă și achiziționarea unui banal ”suport podea cu 3 steaguri de interior”, a unor laptopuri, calculatoare, servicii de curățenie și medicină a muncii, cu nimeni altul decât cu Profilaxis-ul dr. Virgil Musta. Toate, absolut necesare!

Mai mult, ca orice manager metropolitan, mai ales unul care se respectă, directorul SMTT i-a pus pe alții să vină cu ”servicii de proiectare arhitectură rețea transport local călători”. Adică să-i facă munca! Normal că a plătit și pentru asta vreo 99.500 RON (20.500 euro). Și-a continuat mai apoi viziunea managerială cu încredințarea unui ”studiu de oportunitate modernizare stații călători”, în sumă de 14.350 RON și a unei ”strategii de realizarea a strategiei de dezvoltare sistemului de transport public local de călători”, în valoare de alți 70.000 RON. Hârtii peste hârtii care nu au dus nicăieri: nici nu au îmbunătățit condițiile de călătorie și nici nu au făcut viața mai ușoară contribuabilului bănățean.

Mobilitate managerială

Între timp, că așa cere managementul performant al oricărei asociații publice de interes metropolitan, SMTT a mai achiziționat două mașini: un Nissan Qashqai (73.000 RON) și un Suzuki Vitara (69.990 RON). Normal, ca să existe mobilitatea între membrii familiei Societății Metropolitane de Transport Public, unitate condusă de veșnicul și inegalabilul Ioan Goia. Și la toate acestea, conform documentelor, se mai adaugă o altă achiziție, extrem de necesară funcționării oricărei instituții care se respectă și care are normă la cheltuirea banului public:  cadouri – 26 de pachete ”produse îngrijire personală” a 683 RON bucata, recte, un total de 17.758 RON.

Cam pe acolo e și numărul de angajați al SMTT! Și nu, instituția condusă de Ioan Goia nu e vreo bază de tratament și nici vreun institut de înfrumusețare. Din contra, e o societate publică de transport metropolitan cu o importantă componentă socială, aflată în slujba cetățenilor! Nuanța componentei sociale a transportului în comun e importantă pentru că, așa cum rezultă din documentele interne, aceasta este izvorul sau sursa care a stat la baza ultimei decizii manageriale care poartă semnătura mai marelui SMTT, Ioan Goia.

Și anume, rentabilizarea societății prin reducerea costurilor. Mai exact prin desființarea unor linii de transport în comun, practic ale unor trasee care deservesc strict elevi și care țin copiii în siguranță de acasă și până-n fața școlilor. Fără alte opțiuni sau alternative, în afară de mersul pe jos! Căci în această situație sunt, începând de azi, copiii din cartierul Plopi darorita managerului Goia care a decis desființarea liniei școlare S6: ruta Grădinarilor – Școala Plopi – Printul Turcesc – Liceul Shakespeare – Colegiul Ana Aslan – Liceul MIU – Liceul CD Loga și Liceul Carmen Silva.

Motivul, așa cum arată documentele semnate de directorul SMTT, dr. ing. Ioan Goia, are legătură cu o decizie a Serviciului de Monitorizare și Siguranța Circulației, care a efectuat o analiză a traseelor secundare S6 și L21 și a decis că, ”în vederea eficientizării rutelor secundare de transport”, școlarii din Plopi nu au decât să meargă pe jos către unitățile de învățământ sau să se descurce cum pot. Așadar, practic, din 7 februarie a.c. linia școlară S6 Plopi-Liceul Shakespeare este istorie. Chiar dacă s-a încercat un (pseudo)artificiu prin, chipurile, prelungirea L21 care are cu totul un alt traseu. Și, mai mult decât orice, linia 21 nu este una de transport școlar ci o comună.

Noroc că, dincolo de managementul eficient prin anularea unor trasee de transport școlar, plusurile viziunii dr. ing. Ioan Goia, în ceea ce privește transportul metropolitan, rămân pachetele de înfrumusețare personală, pagini de prezentare web la preț de streaming tv sau emisii prin satelit, pachetele de licențe cu costuri de cireșe de Peru, suporturile de drapel, studiile de (pre)fezabilitate care nu folosesc la nimic, mașinile de serviciu noi-nouțe și, evident, salariile lunare. Arhisuficient pentru copiii din cartierul Plopi ca să înțeleagă că a trăi prin fotosinteză, nu înseamnă neapărat că ești o algă. Din contră, că ești un prădător care se adaptează tuturor vremurilor. Și, mai mult decât orice, că aterizezi mereu în picioare. Chiar și în fața lui Dominic Fritz…