Adunarea generală a procurorilor din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, constituită în baza Hotărârii nr.95 din 20.02.2019 a Secției pentru Procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, azi 25.02.2019, a adoptat cu o majoritate de 221 voturi, din totalul de 231 procurori prezenți, următorul punct de vedere în referire la modificările Legilor nr.303/2004, nr.304/2004 și nr.317/2004 aduse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr.7/19.02.2019
”Procurorii din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism protestează față de modalitatea în care puterea executivă, în calitate de legiuitor delegat, a înțeles să adopte a patra modificare legislativă într-un interval de 6 luni, prin ordonanță de urgență, a ”legilor justiției”, acte normative organice de a căror claritate și predictibilitate depinde însăși normala funcționare a sistemului judiciar. Aceste serii de modificări substanțiale inițiate în decursul a câtorva luni sunt de natura să afecteze grav atât activitatea Consiliului Superior al Magistraturii, pe cea a Ministerului Public, cât și buna funcționare și stabilitatea sistemului de justiție în ansamblu, cu consecințe asupra modului de înfăptuire a actului de justiție.
În opinia noastră, Ordonanța de urgență a Guvernului nr.7/19.02.2019 prezintă numeroase vicii de neconstituționalitate, ce țin atât de controlul extrinsec de constituționalitate, dar mai ales de controlul intrinsec de constituționalitate.
Astfel, din perspectiva extrinsecă, O.U.G. nr.7/2019 a fost adoptată cu nesocotirea competențelor date de lege Consiliului Superior al Magistraturii, prin punerea acestuia în imposibilitate de a emite avizul prevăzut la art.38 alin.(3) din Legea nr.317/2004. Secției pentru Procurori a Consiliului nu i s-a adus la cunoștință conținutul actului normativ pentru a putea analiza și formula un punct de vedere care să fie susținut în Plenul Consiliului Superior al Magistraturii și care să reflecte opinia magistraților procurori. Astfel, membrii Secției pentru procurori au fost direct împiedicați să își exercite mandatul constituțional reprezentativ. Nesocotirea acestei cerințe legale golește de conținut dispoziția legală invocată și rolul Consiliului Superior al Magistraturii, de garant al independenței justiției, astfel cum acesta este prevăzut de art.133 alin.(1) din Constituție.
Apreciem de asemenea, că este necesară verificarea împrejurărilor care au condus la o atare situație și a circuitului documentului în cadrul CSM, inclusiv în scopul adoptării masurilor legale pentru a se putea preveni repetarea unor astfel de situații în viitor.
Pe fond, din perspectiva intrinsecă, modificarea art.54 alin.(1) din Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, încalcă principiul statuat de chiar art.1 alin.(2) din Legea nr.303/2004, conform căruia ”Cariera judecătorului este separată de cariera procurorului, judecătorii neputând interfera în cariera procurorilor și nici procurorii în cea a judecătorilor”. Ori, prin această modificare, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, compus atât din judecători, procurori, cât și membri ai societății civile, este chemat să acorde aviz pentru numirea în funcțiile de rang înalt din cadrul Ministerului Public, încălcându-se astfel principiul non-interferenței, al separării carierelor magistraților judecători și procurori. Această încălcare are loc de asemenea, cu ignorarea distincției între vechimea în funcție și vechimea în grad, precum și a aspectelor ce țin de specializarea profesională în variile domenii ale dreptului.
Urmare nerespectării principiului separării carierelor se creează posibilitatea ca un judecător să acceadă în funcții de conducere la cel mai înalt nivel în Ministerul Public, încălcându-se astfel în mod expres și dispozițiile art.1 alin.(5) din Constituție, potrivit căruia: „În Romania, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor, este obligatorie”, precum și ale art.131 alin.(2) din Constituția României, potrivit căruia: ”Ministerul Public își exercită atribuțiile prin procurori constituiți în parchete, în condițiile legii”. Este de natura evidenței că legiuitorul constituant nu a acceptat ipoteza în care o persoana având o altă calitate decât aceea de procuror, ar putea să conducă Ministerul Public. Ca atare, rezultă în mod clar încălcarea flagrantă a dispozițiilor art.1 alin.(5) și art.131 alin.(2) din Constituția României.
Aceeași inconsecvență a legiuitorului delegat se remarcă și cu privire la reformularea condițiilor referitoare la cariera magistratului și a vechimii necesare pentru a accede în aceste înalte funcții, observându-se că se acordă deopotrivă vocație de a candida oricărui magistrat, indiferent de vechime, de gradul profesional ori de funcția, de procuror sau judecător, exercitată la data depunerii candidaturii.
Aceasta, după ce prin modificările aduse textelor inițiale ale Legilor nr.303, nr.304 și nr.317/2004 atât prin legile adoptate de Parlamentul României, cât și prin celelalte 3 ordonanțe de urgenta, ce au precedat O.U.G. nr.7/2019, toate limitele de vechime în funcția de procuror sau judecător necesare pentru accederea în grade profesionale superioare sau în funcții de conducere în parchete și instanțe, au fost ridicate.
În mod sistematic, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat, în acord cu dispozițiile art.7 din CEDO, că textul unui act normativ cu putere de lege trebuie sa fie coerent, clar și previzibil. Ori, modificările succesive prin ordonanțe de urgență si la intervale scurte de timp, sub aspecte esențiale ale normelor ce reglementează cariera magistratului, nesocotesc nu doar dispozițiile art.1 alin.(5) din Constituție, dar și pe cele ale art.147 alin.(4) din Constituție, ce vizează forța obligatorie a deciziilor CCR.
Pentru considerentele mai sus arătate, apreciem că avizarea numirii procurorilor în funcțiile de rang înalt de către Secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii este în acord cu Constituția României și legile în vigoare aplicabile, cu recomandările MCV, ale Comisiei de la Veneția și cu respectarea principiului legal al separării carierelor și trebuie să rămână în competența Secției pentru procurori, iar candidații eligibili trebuie să fie dintre procurorii în funcție la data depunerii candidaturii.
În referire la modificarea dispozițiilor prevăzute de art.57 din Legea nr.303/2004, prin introducerea, după alineatul (7)a unui nou alineat, alineatul (71), prin care procurorii nu pot fi delegați în funcțiile de conducere din cadrul parchetelor pentru care numirea se face de Președintele României (funcțiile prevăzute la art.54 din aceeași lege), opinăm că acesta va afecta în mod grav activitatea parchetelor, având în vedere că vacantarea funcțiilor de conducere poate interveni intempestiv și nu doar prin ajungerea la termen a mandatului. Ori, legiuitorul instituie o interdicție expresă cu referire la delegarea în aceste funcții, fără a decela între motivele vacantării și fără a prevedea soluții pentru situații excepționale, precum decesul, demisia, revocarea ori situația în care nu este declarat admis niciunul dintre candidați ori pentru funcția în cauză nu au fost depuse candidaturi. In condițiile în care interdicția este absolută și nu cu eventuala prevedere a unui termen maximal ce ar fi putut preveni situații precum cele menționate, vacanța funcției ridică serioase probleme, știut fiind faptul că unele dintre prerogativele acestor funcții nu pot fi preluate de către funcțiile imediat următoare, astfel cum acestea sunt prevăzute în ierarhie.
Cu privire la modificarea art.65 alin.(1) litera (i) din Legea nr. 303/2004 prin care neîndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 14 alin. (2) lit. a) și e) ori a condiției privind buna reputație conduce la eliberarea din funcție, apreciem că în lipsa unei definiții ori a înțelesului legal al sintagmei ”bună-reputație” se creează premisele unor aprecieri arbitrare, fapt ce contravine principiilor referitoare la claritatea si previzibilitatea legii, prin utilizarea unor concepte nedefinite ori pentru care nu sunt indicate criterii predictibile pentru subiecții cărora li se adresează textul legal. Această normă este de natură a aduce atingere independenței justiției și de a crea o presiune gravă asupra magistraților .
În ceea ce privește normele referitoare la Secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție, procurorii D.I.I.C.O.T s-au pronunțat în mod constat împotriva constituirii și operaționalizării acesteia, considerând că acest demers denotă o abordare punitivă față de întreg sistemul judiciar, motivele de îngrijorare invocate regăsindu-se de altfel și în Raportul Comisiei de la Veneția și în ultimul Raport MCV.
În plus, în forma actuală, prin modul de organizare și funcționare a S.I.I.J. s-a creat de facto o categorie de cetățeni care beneficiază de imunitate de jurisdicție penală totală, respectiv procurorii din cadrul S.I.I.J., ceea ce contravine art.16 alin.(1) și (2) din Constituția României: „Cetățenii beneficiază de drepturile și libertățile consacrate prin Constituție și prin alte legi și au obligațiile prevăzute de acestea”, respectiv „Nimeni nu este mai presus de lege”.
Modul de reglementare și funcționare a S.I.I.J., raportat la și noul alineat (6) introdus la art.881 din Legea nr.304/2004, care definește noțiunea de procuror ierarhic superior în contextul particular al S.I.I.J, instituie în mod nelegal o excepție de la principiul constituțional al controlului ierarhic, eludând dispozițiile art.132 alin.(1) din Constituție, potrivit căruia: ”Procurorii își desfășoară activitatea potrivit principiului legalității, imparțialității și al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiției”. Scoaterea controlului activității S.I.I.J. în afara controlului ierarhic de legalitate și de temeinicie, exercitat de procurorul general al P.I.C.C.J, reprezintă o încălcare clară a dispozițiilor art.1 alin.(5), art.132 alin.(1) din Constituția României. Practic, orice sistem de ”check and balance” este anulat.
În final, consecvenți criticilor formulate anterior cu prilejul consultărilor referitoare la Legea unitară a salarizării în cursul anului 2017 și mai apoi la Legile Justiției, opinăm că abrogarea alineatelor (6) și (7) ale art.120 din Legea nr.304/2004, privind salarizarea specialiștilor IT, la mai puțin de 10 luni de la reintroducerea modalității de salarizare acum abrogate, creează incertitudine cu privire la statutul acestei categorii profesionale, indispensabile pentru desfășurarea în bune condiții a activității din cadrul parchetelor și instanțelor judecătorești.
Externalizarea procedurilor și proceselor de funcționare și întreținere a rețelelor și sistemelor informatice din domeniul justiției poate produce serioase inconveniente materiale și funcționale. Eventuala adoptare a unei astfel de masuri cu implicații la nivel strategic în cadrul sistemului de justiție și pentru justițiabili, excedează înțelesului legiferării cu caracter de urgență. Învederăm faptul că în ultimii 10 ani atât instanțele, cât și parchetele au parcurs un drum anevoios relativ la informatizarea acestora pentru a ajunge la un nivel corespunzător și compatibil cu noile tehnologii utilizate pe scară largă la nivel național și internațional.
Aceste eforturi au fost susținute printr-un nucleu de profesioniști format din specialiștii IT angajați în cadrul parchetelor și instanțelor, care au beneficiat în mod meritat de un nivel de salarizare corespunzător specializărilor acestora, fapt ce a prevenit pentru o bună perioadă de timp migrarea acestora în sectorul privat.
Față de aspectele menționate anterior, întrucât efectele juridice și impactul O.U.G. nr. 7/2019 pot periclita grav funcționarea Ministerului Public, a sistemului de justiție în ansamblul sau, dar și independenta magistraților procurori:
Având în vedere dispozițiile art.11 alin.(1) lit.(a) din Legea 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, solicitam Avocatului Poporului să își exercite atribuțiile în sensul sesizării Curții Constituționale a României pentru efectuarea controlului de constituționalitate asupra O.U.G. nr.7/2019;
De asemenea, întrucât pe rolul CJUE se afla înregistrate cauzele nr. C-83/2019, respectiv C-127/2019, se va proceda la transmiterea prezentului punct de vedere către CJUE, sub forma Amicus curriae, pentru a fi analizat în cadrul deciziei privind adoptarea de masuri provizorii în conformitate cu a Tratatul UE;
Transmiterea prezentului punct de vedere către Curtea Constituțională, sub forma Amicus curriae, pentru a fi analizat în cadrul dezbaterilor ce vor avea loc privind sesizarea în controlul anterior de constituționalitate vizând Legea de aprobare a O.U.G. nr.90/2018, la termenul din 27.02.2019.
Prezenta hotărâre se va publica pe site-ul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și se va transmite membrilor Secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, precum și procurorului general al Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și reprezintă mandatul pe care procurorii Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism îl dau acestora pentru discuțiile ce vor avea loc, astăzi ora 15,30 la sediul Guvernului României pe tema O.U.G. nr.7/2019.
Totodată, Adunarea Generală a procurorilor D.I.I.C.O.T, cu majoritate de voturi a luat în discuție următoarele modalități de protest graduale până la abrogarea dispozițiilor mai sus criticate și a hotărât:
-suspendarea activității între orele 08.00-12.00, în fiecare zi, în intervalul 26.02.2019-08.03.2019. În acest interval de timp vor fi soluționate doar urgențele, respectiv cauzele cu arestați sau alte situații operative ce nu suporta amânare;
-publicarea formelor de protest pe site-ul D.I.I.C.O.T.
