Ca la UMF Timișoara! Minunatele aventuri contra-informative ale prof. dr. Virgil Păunescu pentru apărarea vaccinului românesc împotriva Covid-19

E de înțeles și pardonabil ca nici măcar timișorenii să nu fi auzit de marele inventator român de vaccinuri, Vergică Gălușcan. Dar cine n-are idee de existența internațională a prof. dr. Virgil Păunescu, președinte al Academiei Medicale Timiș și coordonator al Oncogen, n-are nicio scuză. E lipsă de cultură generală! Chiar dacă vorbim despre una și aceeași persoană care, încă din zorii carierei didactice de la UMF Timișoara, și-a schimbat numele, considerându-l o piedică în calea progresului și succesului profesional.

Și Virgil Păunescu, alias Vergică Gălușcan, a avut dreptate când a cerut instanției de judecată să-i modifice trecutul. De atunci și până acum, președintele Academiei Medicale Timișoara s-a apropiat extrem de mult de Soare. A ajuns doctor în științe medicale, profesor universitar și șef de departament la UMF Timișoara, coordonator de doctorate cu teză de abilitare, mai marele academicienilor în halate albe și un soi de șef peste centrul de terapii genice de pe lângă Spitalul Județean Clinic de Urgență Timișoara – Oncogen.

Evident, toți cei care iau în derâdere sau minimalizează munca științifico-fantastică a prof. Păunescu sunt niște oameni mici, frustrați și, nu în ultimul rând, invidioși pe succesul deplin al cadrului didactic de la UMF Timișoara. Chiar așa: cât de mic să fii ca să spui că dr. Păunescu bate câmpii cu grație, în exerciții ample de public relations (PR), atâta timp cât, de ani de zile, eminentul cercetător român de talie internațională, întotdeauna în momente de criză, a anunțat câte o descoperire galactică, vreun vaccin minune sau vreo dublă premieră (inter)națională?!

E plin internetul de anunțurile epocale ale președintelui Academiei Medicale Timiș: de la vaccinul împotriva ambroziei, AH1N1 și până la leacul pentru Covid-19, când nazal sau când intravenos, ultimul ser presărat cu povești de spionaj farmaceutic și furt tehnologic, acuzații care s-au plimbat prin SUA, China, Franța și Germania. Cert e că anunțuri au fost cu zecile! Nici nu mai contează că vaccinurile au rămas la stadiul de declarații publice și că nimeni, nici până în zi de azi, nu poate confirma existența reală/faptică/palpabilă a acestora dincolo de exercițiile de PR ale prof. dr. Virgil Păunescu.

Nici măcar Camera de Conturi Timiș, în urmă cu câteva luni, când a călcat pragul Oncogen, centru de cercetare din subordinea Spitalului Județean Timișoara – nu institut de cercetare, așa cum îi place profesorului Păunescu să afirme public – nu a fost în stare să probeze faptul că președintele Academiei Medicale bănățene a descoperit vreun vaccin, fie acesta cât de mic. Și cum mizele financiare au fost, când fondurile europene sau când cele publice, auditorii externi s-au încumetat, cu un tupeu incredibil și cu o nesimțire ieșită din comun, să pună totul pe hârtie. Mai mult, să arunce încă o umbră de îndoială, pe lângă alte zeci care circulau deja, asupra eminenței și geniului medical carpatic al prof. dr. Virgil Păunescu.

Și de aici, la fel ca și în cazul prietenului său, prof. dr. Mihai Ionac, pe care l-a învățat cum să-și pună în mișcare pilele politice liberale pentru a-și trafica influența pe lângă mai marii Curții de Conturi a României, doar ca să scape de ”pulele alea” de la Camera de Conturi Timișoara, prof. dr. Virgil Păunescu a pus în practică aceeași rețetă românească: petiții, avocați, plângeri și cercetări administrative. Absolut, la indigo! Și stenogramele prezentate de voceatimisului.ro, în urmă cu vreo lună de zile, demonstrează clar că melanjul politico-liberal e același! La fel ca și filierele de acces la vârful instituției publice de control!

Control de fond

Și supărarea prof. dr. Virgil Păunescu s-a declanșat în momentul în care Camera de Conturi Timiș, în urmă cu câteva luni, în timpul unui control programat la SCJUT, a bătut la ușa Oncogen și l-a întrebat pe președintele Academiei Medicale Timiș despre actele contabile din programul ”DECODE”, prin care Guvernul României s-a decis, totuși, să investească în vaccinul anticovid românesc suma de 3,5 milioane RON, în ciuda circului public cu acuzațiile de spionaj, aruncate în stânga și în dreapta de către profesorul de la UMF Timișoara.

Și, evident, ca orice investitor strategic, statul român a dorit să aibă un control și o justificare asupra sumelor băgate în visteria ”Oncogen” așa că a strecurat, în contractul de finanțare pentru vaccinul anticovid, la articolul 7, în sarcina cercetătorilor timișoreni: ”Să permită, pe toată durata contractului, precum și pe o perioadă de trei ani de la încetarea acestuia, în decurs de zece zile de la primirea unei notificări, accesul neîngrădit al reprezentanților Autorității contractante, ai Ministerului Educației și Cercetării, ai Ministerului Finanțelor Publice și ai Curții de Conturi, sau alte organe cu competențe de verificare și control, la documentele pe baza cărora se ține evidența activităților derulate în cadrul contractului”.

Cert e că, în Ziua Z, data la care statul român a vrut să arunce o privire în contabilitatea ”Oncogen” prin intermediul Camerei de Conturi Timiș, ca să vadă cum sunt cheltuiți banii publici ai contribuabililor români,  în proiectul „Dezvoltarea de noi tehnologii, medicamente și vaccinuri pentru prevenirea SARS-CoV-2”,s-a lovit de un refuz elegant, dar categoric. Ba mai mult, din nou, tot în presă, Guvernul României a fost acuzat de către medicul bănățean, fără menajamente, că șicanează cercetările și că, de fapt, nu vede cu ochi buni succesul cercetătorilor români de la Timișoara, care sunt pe cale să-i bage, în faliment, pe cei de la Pfizer, Astra Zeneca și Johnson & Johnson.

Cum prof. dr. Virgil Păunescu a refuzat să răspundă la întrebările auditorilor externi – și scrie asta în actul de control – formulate și înaintate către Oncogen pe data de 19 martie a.c., nu e de mirare că autoritatea de control și-a exprimat, negru pe alb, ”scepticismul profesional” vizavi de succesul și existența vaccinului românesc împotriva Covid-19. Cu alte cuvinte, la finalul controlului de la ”Oncogen”, după ce e pompat 3,5 mil de lei în cercetarea și realizarea vaccinului anticovid, ser despre care, în presă, prof. dr. Virgil Păunescu susține că-l are și că bate cu imunizarea spre două decenii, statul român a fost nevoit să se recunoască învins și să constate, neputincios, că stadiul de cercetare al vaccinului este…NECUNOSCUT!

Schemă patentată

De fapt, pentru corectitudine și eternitate, prof. dr. Virgil Păunescu le-a răspuns celor de la Camera de Conturi Timiș, printr-o adresă, pe data de 23 martie 2021. Dar nu la întrebările privind cheltuirea sumelor guvernamentale prin programul ”DECODE”, ci ca să-i informeze că, datorită chestionarului complex, are nevoie de mai mult timp ca să se consulte… ”cu avocatul angajat în acest scop, dl. Constantin Popa, a cărui împuternicire o atașez în copie”. Da, exact așa scrie. Dincolo de faptul că schema cu apărătorul angajat și devoalarea numelui acestuia, nu a emoționat pe nimeni, de precizat este că aceeași tehnică de timorare a fost folosită, cu aceleași indicative nominale, și de către prof. dr. Mihai Ionac. Și tot în lupta cu Camera de Conturi, război pierdut la mantinelă!

După care, pe aceeași rețetă ca și prietenul său, prof. Păunescu a sesizat Curtea de Conturi a României, printr-un soi de plângere administrativă, considerând că auditul de la Oncogen ”a fost vădit subiectiv, lipsit de obiectivitate, tendențios și bazat pe declarații de presă”. Și președintele Academiei Medicale Timiș mai spune că, deși a răspuns la notele de relații ale Camerei de Conturi, documentele fiind înregistrate sub nr. 17.891 din 23 martie 2021 și 18.844 din 26 martie 2021, totuși, auditorii l-au acuzat ”…de lipsă totală de comunicare și de nepunere la dispoziție a documentelor solicitate pe acest segment”. Altfel spus, cadrul medical susține, negru pe alb, că auditorii sunt niște mari mincinoși.

Și acum, în registrul de intrări-ieșiri documente al Spitalului Județean Timișoara se observă limpede că în dreptul poziției cu nr. 17.891, clamată de celebrul cercetător de talie internațională și unde ar trebui să se găsească răspunsul către Camera de Conturi Timiș, stă scris că la ora 11, pe data de 23 martie 2021, Oncogen ar fi înregistrat o adresă privind ”răspuns medicamente și vaccin prevenție SarsCov DECODE”. Nu apare mențiunea, normală și firească – răspuns notă de relații! Mai mult, registrul are rubrică de ”compartimentul căruia i s-a repartizat documentul și semnătura de primire”, aici e…pauză. Gol. Nicio repartizare și nici o semnătură de primire!

Singurele lucruri certe sunt următoarele două: numere de înregistrare, lăsate libere în registrul de intrări și ieșiri al SCJUT, aproape pe fiecare pagină și, mai mult decât orice, la poziția cu nr. 17.891 din 23 martie a.c, despre care prof. dr. Virgil Păunescu se jură că ar fi răspunsul său înaintat Camerei de Conturi Timiș, mențiunea privind ”conținutul documentului” este scrisă cu un pix de culoare verde. În rest, fie că ne place sau nu, toate sunt albastre! Indiferent unde întorci pagina din registrul Spitalului Județean Timișoara. Același scris, aceeași pasta de culoare albastră! Doar în situația Oncogen… e verde!

Și, în ce privește cea de-a doua adresă, nr. 18.844 din 26 martie a.c., clamată de prof. dr. Virgil Păunescu ca fiind un al doilea răspuns la solicitările Camerei de Conturi Timiș, aceasta are legătură cu îndreptarea unei erori materiale, care conținea două articole de lege abrogate și care au fost sesizate și îndreptate, la recitirea textului, cu două zile înainte, pe data de 24 martie a.c, așa cum rezultă din adresa cu nr. 18.165. Nici poveste de răspuns la întrebările auditorilor.

Zona crepusculară

Și mai sunt câteva aspecte extrem de interesante, dincolo de culorile pixului și registrul SCJUT cu numere libere în care oricând și la orice oră, în caz de nevoie, oricine poate înregistra, retroactiv, orice document astfel încât să schimbe soarta istoriei. Interesant e că, pe parcursul anchetei interne, în care judecați erau auditorii publici, prof. dr. Virgil Păunescu scoate din joben un nou document. Unul emis de directorul SCJUT, Raul Pătrașcu, înregistrat la data de 26 aprilie sub nr. 25140: ”Vă confirm că adresele cu nr. 17891 din 23 martie 2021 și nr. 18844 din 26 martie, formulate de dvs la nota de relații nr. 17369 din 19 martie 2021 au fost înmânate echipei de audit a Camerei de Conturi Timiș”.

Absolut bizar! În primul rând pentru că, dacă ar fi fost așa și documentele prof. dr. Păunescu chiar ar fi fost înmânate Camerei de Conturi Timiș atunci, pe data de 2 aprilie 2021, când s-a semnat Nota de Conciliere cu nr. 752 și au fost citite concluziile raportului de audit, in extenso, managerul SCJUT s-ar fi putut opune încheierii. Mai mult, ar fi putut exprima un punct de vedere divergent vizavi de faptul că ”dirigintele” Oncogen a refuzat să prezinte un punct de vedere în scris. Dar nu a făcut-o! A semnat, fără nici cea mai mica obiecție! Semn că raportul auditorilor publici corespundea adevărului! Ad literam!

În al doilea rând, pe timpul anchetei interne, Raul Pătrașcu a nuanțat verbul ”a înmâna” și a rescris semantica limbii române. În sensul că nu a mai înmânat nimic echipei de control ci că ”documentele au fost așezate pe biroul de lucru al auditorilor externi”. Mai mult, cum auditorii nu au avut un program de lucru continuu, scrie managerul SCJUT, ”nu ne amintim dacă pe data de 23 și 26 aprilie a.c, la orele indicate, 11 și 13, auditorii au fost în unitate pentru a lua la cunoștință despre documentele așezate pe birou de către doamna ce asigură secretariatul”. Mișto, nu? E ceva diferență între verbele a înmâna și a așeza, nu!? Dar cel mai fain e sa dai vina pe secretară!

Cert e că nici SCJUT, prin Raul Pătrașcu, și nici Oncogen, prin Virgil Păunescu, nu pot demonstra că auditorii Camerei de Conturi Timiș au primit și tăinuit vreun document. Cu atât mai mult cu cât nu există nici măcar o semnătură de primire sau vreo referire în registrele spitalului la vreo adresă de înaintare către auditorii publici. În schimb există o altă perspectivă a întregii povești, care ar putea aduce elemente lămuritoare, în ce privește corespondența miraculoasă dintre Raul Pătrașcu și Virgil Păunescu, în favoarea celui din urmă.

Și asta rezidă dintr-un document al UMF Timișoara, datat pe 13 septembrie 2021, sub numărul 16.449, care face referire strictă la managerul interimar al SCJUT. Primul aspect e că ”începând cu data de 17 septembrie 2018 este angajatul UMF Timișoara pe postul de asistent universitar, pe perioadă determinată, la disciplina de Fiziologie – Departament III Științe funcționale, condus de director de departament prof. univ. dr. Virgil Păunescu”. Și doi: ”începând cu data de 1 octombrie 2017 are calitatea de student doctorand în cadrul UMFT, având conducător de doctorat pe prof. univ. dr. Virgil Păunescu, în perioada 1 octombrie 2017 – 2 iulie 2020”.

Nici nu mai contează că din 3 iulie 2020, conducerea de doctorat a aist. univ. Raul Pătrașcu a fost preluată de prof. univ. dr. Bogdan Timar, decanul UMF Timișoara și șeful secției de diabetologie din cadrul SCJUT. Nici că tânărul Timar, în calitate de fost președinte al CA al SCJUT a încercat să-l titularizeze pe Raul Pătrașcu, printr-un examen corect și transparent, în funcția de manager plin, în urmă cu câteva luni. Noroc că după investigațiile din voceatimisului.ro ministrul userist al sănătății s-a prins de fentă, a anulat examenul și a schimbat toată structura Consiliului de Administrație al celui mai mare spital clinic din vestul României.

Ce e important de reținut e că, fiind în contract cu UMF Timișoara, pe perioadă determinată, adică strâns legată de odiseea cu doctoratul, dacă dă greș, Raul Pătrașcu riscă să se întoarcă de unde a venit, înainte de a ateriza în fotoliul de director la SCJUT. Adică, de la Oncogen-ul lui Vigil Păunescu…